Germania: cine a votat masiv pentru extremiștii AfD și de ce

Votul masiv pentru Alternativa pentru Germania (AfD) în fosta Republică Democrată Germană (RDG) nu este o surpriză, ci rezultatul unui mix exploziv de factori istorici, economici și psihologici care au modelat estul Germaniei după reunificare. Pe scurt, est-germanii se simt abandonați, iar AfD știe perfect cum să exploateze această frustrare.

1. Trauma reunificării și sentimentul de cetățeni de rangul doi

După căderea Zidului Berlinului, mulți est-germani au sperat că vor deveni parte a „miracolului economic” al Germaniei de Vest. În schimb, anii ’90 au adus dezindustrializare masivă, șomaj în masă și un exod uriaș al tinerilor către vest. Multe orașe mici și sate din fosta RDG s-au depopulat dramatic. Muncitorii est-germani și-au văzut locurile de muncă dispărând peste noapte, iar marile firme vest-germane au preluat rapid economia estului. Rezultatul? Un sentiment profund de umilință și marginalizare, care persistă și astăzi.

Deși Germania de Est a beneficiat de sute de miliarde de euro în investiții, diferențele economice dintre est și vest nu s-au estompat complet. Salariile sunt încă mai mici, iar percepția este că „vestul decide, estul execută”. Pentru mulți, AfD reprezintă o revoltă împotriva establishment-ului occidental.

15:03 • Internațional

Analiză: Olaf Scholz, cel mai prost rezultat din istoria partidului. Ce urmează pentru fostul cancelar ?

13:15 • ECONOMIE

Bursa de la Frankfurt creşte, iar euro atinge un maxim al lunii februarie, în urma votului din Germania

2. Ostalgie și aversiunea față de elitele vestice

Mulți est-germani, mai ales cei în vârstă, privesc înapoi spre RDG nu cu ură, ci cu estalgie (Ostalgie). Nostalgia pentru Est, dacă vreți. Da, era dictatură, dar avea și un sistem social care garanta locuri de muncă, locuințe și un sentiment de comunitate. Când un politician vest-german le spune că ar trebui să fie recunoscători pentru reunificare, pentru unii asta sună a aroganță.

AfD știe să speculeze această nemulțumire, prezentându-se ca „singurul partid care apără interesele esticilor”. De fapt, AfD are rezultate mult mai bune în Est decât în Vest – un indiciu clar că nu e doar un val extremist general, ci un simptom al unei fracturi adânci în societatea germană.

3. Scepticism față de migrație și multiculturalism

Spre deosebire de Germania de Vest, unde există o istorie lungă a migrației (inclusiv turcii veniți în anii ’60), Germania de Est a fost aproape omogenă etnic până în anii 2000. Oamenii de aici nu au fost obișnuiți să trăiască într-o societate multiculturală, iar sosirea refugiaților sirieni în 2015 a fost percepută ca un șoc.

AfD a exploatat această temere, alimentând o narațiune anti-migrație extrem de agresivă, sugerând că elitele de la Berlin „sacrifică siguranța germanilor pentru binele străinilor”. Propaganda lor a prins mai ales în est, unde realitatea economică dificilă face ca orice competiție pentru resurse (locuri de muncă, locuințe, ajutoare sociale) să fie percepută cu ostilitate.

4. Ostilitatea față de UE și „imperialismul” Berlinului

În fosta RDG, UE este privită cu mai mult scepticism decât în vest, mai ales pentru că mulți consideră că reglementările de la Bruxelles favorizează marile economii și corporatismul occidental. Mai mult, pentru est-germani, există o resentimentă profundă față de guvernul de la Berlin, perceput ca fiind prea preocupat de ajutarea altora (Ucraina, refugiații, Grecia) și prea puțin interesat de problemele Germaniei de Est.

AfD și-a adaptat mesajul la această nemulțumire, pozând în „singurul partid suveranist”, care vrea „o Germanie pentru germani”, fără influența Bruxelles-ului sau a politicilor globaliste.

5. De ce AfD și nu stânga radicală (Die Linke)?

Interesant este că, în trecut, estul Germaniei vota masiv cu Die Linke (partidul de stânga radicală, moștenitorul Partidului Comunist din RDG). Dar Die Linke s-a dizolvat în conflicte interne și a devenit tot mai preocupată de teme progresiste (feminism, LGBT, ecologie), neglijând complet votantul muncitor, alb, tradiționalist. Acest electorat a migrat spre AfD, care le oferă ceea ce Die Linke a pierdut: un discurs populist anti-elite, anti-occidental, anti-migrație.

Secretele unui vot iresponsabil

AfD nu a câștigat în est doar din cauza extremismului sau rasismului, ci pentru că a reușit să capitalizeze o frustrare veche de peste 30 de ani. Est-germanii au fost tratați mult timp ca „frații mai săraci” ai Vestului, iar acum au găsit un partid care, chiar dacă vine cu soluții radicale, le vorbește pe limba lor. Fractura dintre est și vest rămâne o rană deschisă, iar ascensiunea AfD este doar un simptom al acestei divizări.