Germania trecutului și fantoma mărcii germane: extremiștii AfD promit un „viitor” retrograd

Când auzim despre Alternativa pentru Germania (AfD), partidul care își dorește să redeseneze traiectoria Germaniei printr-o viziune suveranistă și ultraconservatoare, nu putem să nu observăm cât de familiară sună această agendă și pe meleagurile noastre. De la ieșirea din Uniunea Europeană până la renașterea mărcii germane și sfidarea schimbărilor climatice, totul pare să amintească de un naționalism care răsună și în discursurile unor extremiști români, deși aceștia preferă să vorbească „pe ocolite”.

Germexit: un plan în stil mare pentru o Germanie… mai mică

Una dintre cele mai controversate propuneri din programul electoral al AfD este ieșirea Germaniei din Uniunea Europeană și crearea unei noi Comunități Europene, inspirată de Comunitatea Economică Europeană (CEE) de dinainte de 1993. Pe scurt, o încercare de a întoarce ceasul înapoi, la o vreme când Bruxelles-ul nu avea suficientă putere să deranjeze „interesele naționale”. Pentru AfD, Uniunea Europeană de astăzi nu este altceva decât un „stat central” nelegitim, care a scăpat de sub control.

Micile spirite se întâlnesc…

Ce legătură are asta cu România? Nu puține voci din extremismul autohton au exprimat dorința unei „suveranități totale”, în care țara să decidă totul fără a fi „împovărată” de regulile Bruxelles-ului. Asemenea agende ignoră complet beneficiile reale ale apartenenței la UE și propun soluții radicale, cel mai adesea dezavantajoase, dar bine împachetate în slogane patriotarde.

Marca germană și refuzul viitorului

Dacă revenirea la marca germană, propusă de AfD, poate părea un detaliu economic, în realitate este un simbol puternic al respingerii cooperării europene. Germania, motorul economic al Uniunii, ar risca să destabilizeze întreaga zonă euro, creând un precedent periculos. Și totuși, acest tip de discurs este atrăgător pentru cei care se simt alienați într-o lume globalizată.

În România, ecourile acestui tip de gândire se regăsesc în tentativele de a respinge idei moderne precum moneda digitală europeană, considerate „unelte ale Bruxelles-ului”. Extremismul românesc împărtășește cu AfD o nostalgie pentru vremuri „mai simple”, când totul părea să fie sub control național, deși aceste vremuri sunt mai degrabă o ficțiune romanticizată.

Negarea schimbărilor climatice: un refren cunoscut

Un alt punct central al programului AfD este respingerea politicilor de combatere a schimbărilor climatice. Germania, țară care a fost un lider global în tranziția verde, ar urma să renunțe la reformele energetice și să revină la combustibili fosili, inclusiv gaz rusesc. În mod ironic, această propunere vine într-un moment în care Europa încearcă să devină mai puțin dependentă de Rusia și să accelereze tranziția energetică.

În România, retorica împotriva politicilor de mediu este la fel de vocală. Extremiștii autohtoni adesea blamează inițiativele ecologice ca fiind „diktate” europene, ignorând complet efectele schimbărilor climatice resimțite deja în țară.

„Bărbatul alb” și teoria conspirației sociale

AfD deplânge o presupusă „demonizare a bărbatului alb” într-o societate progresistă. Este un discurs care pune accentul pe o victimizare artificială, utilizată pentru a justifica opoziția față de mișcările sociale contemporane. Retorica seamănă izbitor cu discursurile extremiștilor români, care denunță feminismul, mișcările pentru drepturile LGBTQ+ și multiculturalismul ca fiind atacuri la „esența” românului tradițional.

România și umbra unui model extrem

Deși discursurile extremiștilor români sunt mai voalate, obiectivele lor se aliniază deseori cu cele ale AfD: suveranism, întoarcerea la trecut, respingerea progresului și cultivarea unei frici generalizate față de „străin”. Dacă Germania, o democrație consolidată, se confruntă cu ascensiunea unor idei atât de retrograde, ce șanse are România să reziste unor tendințe similare?

Extremismul, fie el german sau românesc, nu aduce soluții reale pentru problemele economice sau sociale, ci doar distrage atenția de la cauzele reale ale acestor crize. Rămâne de văzut dacă electoratul din Germania și România va cădea pradă acestui spectacol al iluziei naționale sau va alege calea unui viitor european, cu toate provocările și beneficiile sale.