Gulabi Gang – banda femeilor justițiare care fac dreptate cu bastonul

Ați auzit de Gulabi Gang din India? E un grup de femei, să le spunem justițiare, care are 400.000 de membri – sunt și bărbați în grup, dar femeile sunt majoritare – și care, profitând de vidul legislativ din această țară, și-a luat în serios rolul de a pedepsi bărbații care maltratează și agresează, în toate felurile, femeile.

India e locul unde femeile sunt violate și nu se întâmplă nimic, sunt tratate ca sclavele și pare firesc, sunt lipsite de drepturi, dar instituțiile statului nu consideră că e vreo problemă, sunt omorâte și nici nu se caută criminalii.

Gulabi Gang sau Pink Gang – pentru că femeile, după cum se vede și în poză, sunt îmbrăcate în sari roz, pedepsește vinovații, când nu e altă cale, printr-o bătaie exemplară cu bastoanele. Este, dacă putem să spunem așa, în condițiile în care nu prea sunt legi în India și nu prea se aplică nici alea care sunt, o justiție alternativă. Gulabi Gang funcționează acum în 11 districte din cea mai mare provincie din India, Uttar Pradesh, locuri foarte sărace și lipsite de minimele condiții și de minima educație, pe care noi, europenii, ni le imaginăm.

„ Scopul e de a-i proteja pe cei neputincioși de abuz și de a lupta împotriva corupției”

20:15, 28.10.2024 • Internațional

Bloomberg: Cum îl ajută un producător de medicamente, din Mumbai, pe Putin să obțină cipuri AI Nvidia

09:12, 10.10.2024 • Internațional

Miliardarul indian Ratan Tata a murit la vârsta de 86 de ani

Totul a pornit în 1980, când Sampat Devi Pal, fondatoarea și șefa grupului a luat atitudine și a sărit, cu un băț, să salveze o vecină din mâinile bărbatului care o cotonogea. Practic, a întors… armele. Și, din cel care bătea, bărbatul a ajuns bătut. Sampat Devi Pal l-a bătut cu jordia pe acel bărbat, astfel încât el a fost nevoit să-și ceară iertare și să jure că nu mai face. Ideea era încolțită, deci.

Dar extraordinara mișcare de femei a fost înființată în 2006 de aceeași Sampat Pal Devi în districtul Banda din Uttar Pradesh din nordul Indiei. Această regiune este una dintre cele mai sărace districte din țară. Și este emblematică printr-o cultură profund patriarhală, prin diviziuni colțoase de castă, prin analfabetism feminin, prin violență domestică, prin faptul că nu e nicio greață ca adulții să pună copiii la muncă, dar și prin acelea că se aranjează căsătorii între copii și se cer, ca la un troc, bani și zestre.

Grupul de femei războinice, pe de-o parte, e diferit de alte grupuri, pe de alta se impune în fața autorităților. Femeile care fac parte din bandă au de la 18 la 60 de ani și mânuiesc, la caz de nevoie, bețe de bambus. Sampat a declarat pentru Al Jazeera: „Nu suntem o bandă în sensul obișnuit al termenului, suntem o bandă pentru dreptate. Da, ne luptăm cu violatorii cu lathis (bâte – nr). Dacă găsim vinovatul, îl lovim, astfel încât să nu îndrăznească să mai facă rău niciunei fete sau unei femei”.

Gulabi a pornit de la faptul că trebuie pedepsiți soții, tații și frații opresivi și, astfel, să se combată violența domestică. Membrii bandei – am spus că sunt și bărbați în bandă, îi atacau pe bărbații care făceau rele și îi determinau să înțeleagă motivul bătăii. Infractorii cu păcate mai grele erau rușinați în mod public atunci când refuzau să asculte sau să cedeze.

Uneori femeile recurgeau la lathis-ul lor, dacă bărbații recurgeau la forța. Deși, bâtele sunt emblematice pentru bandă, la ele se recurge doar după dialoguri, mitinguri, greve ale foamei. Căci, acum banda se ocupă și de probleme de criminalitate, corupție, malpraxis, și când în toate aceste domenii nu e înțelegere, se trece la bâte.

De fapt, de la combaterea violenței împotriva femeilor, prevenirea căsătoriilor între copii, aranjarea nunților cuplurilor îndrăgostite în ciuda rezistenței locale, până la asigurarea respectării drepturilor de bază pentru cei mai săraci dintre săraci, astea figurează pe agenda de… lucru a bandei.

Viziunea acesteia, după cum spune Devi, este de a-i „proteja pe cei neputincioși de abuz și de a lupta împotriva corupției”. Iar adjuncta comandantei bandei, Suman Singh, spune: „Când o femeie caută să devină membră a Gulabi Gang, este pentru că a suferit nedreptate, a fost oprimată și nu vede nicio altă soluție. Toate femeile noastre pot face față bărbaților și, dacă este nevoie, să caute răzbunare prin asta”.

„Sunt un violator!”

Șefa bandei insistă că femeile trebuie să lupte pentru drepturile și pentru demnitatea lor.

Cu toată implicarea bandei de justițiare, realitatea din zonă e una cruntă. Analfabetismul feminin depășește 47%, iar pruncuciderea, căsătoriile între copii și violența domestică sunt la ordinea zilei. Căci Uttar Pradesh este una dintre cele mai nesigure provincii pentru femei din țară, cu 1.963 de cazuri de viol, 7.910 de răpiri și 2.244 de cazuri de moarte din zestre înregistrate doar anul trecut.

Așa că, Devi și grupul ei de femei războinice au misiune grea. Nu e simplu să se impună egalitatea de gen, libertatea, alte drepturi. Cu crimele sexuale în creștere în toată țara, Devi vrea ca femeile să se organizeze și să dea o lecție celor care le fac sau le-au făcut rău. „Bărbații care comit aceste atrocități ar trebui să fie bătuți de femei. Ar trebui să fie prinși și să aibă un tatuaj cu „Sunt un violator” gravat pe frunte”, spune ea. Unii spun că e o exagerare, dar destui sunt de acord cu ideile fondatoarei și șefei bandei.

Ce e important e că femeile sunt îndemnate să lupte pentru tot ce înseamnă demnitate umană și că, în tot haosul din India, autoritățile statului au luat act de mișcarea femeilor și, în bună parte, o și respectă. „Gașca Gulabi a creat o astfel de forță a drepturilor și trezirii femeilor, încât a adus o nouă dorință de a lupta împotriva exploatării femeilor”, recunoaște Arvind Sen, superintendentul poliției din districtul Banda.

Mișcare feminină de film

Poate că e culmea ironiei că femeile dintr-o regiune înapoiată a Indiei încearcă să facă dreptate și să lupte cu cutumele patriarhatului. Dar mișcarea asta a femeilor a inspirat deja un film documentar și unul de lungmetraj.

Primul, un documentar premiat, arată cum Devi încearcă să determine poliția să înregistreze un dosar penal pentru moartea unei fete de 15 ani, care ar fi fost arsă de către socrii ei. După cum dezvăluie documentarul mai târziu, fata fusese ucisă de soțul ei, care avea o relație extraconjugală. Și arsă de socri ca să șteargă urmele. Realizatorul Nishita Jain a urmărit-o pe Devi și pe grupul ei timp de cinci luni. Documentarul a fost unul exploziv și emoționant în egală măsură.

O fi bine, o fi rău că femeile bat bărbații răufăcători cu bastoanele? O fi bine, o fi rău că nu se respectă legile și că, mai ales, avem de-a face cu un vid legislativ, lucru care permite o astfel de manifestare? O fi bine, o fi rău că niște femei cu niște bețe încearcă să determine niște polițiști să facă dreptate? Eu doar am relatat a este fapte. Ziceți voi ce și cum!