Guvernul „în coadă de pește”: negocieri fără final între PSD, PNL și UDMR

Negocierile pentru formarea noului guvern al României s-au încheiat sâmbătă seara într-o notă de ambiguitate totală, iar Palatul Victoria a devenit scena unor discuții care seamănă mai mult cu un târg de weekend decât cu o rundă serioasă de negocieri. Liderii PSD, PNL și UDMR au plecat fără un acord final, iar ceea ce a rămas în urmă este doar o schiță vagă a viitorului cabinet.

„Funcțiile la pachet”: nimeni nu cedează

Discuțiile dintre liderii celor trei partide – Marcel Ciolacu (PSD), Ilie Bolojan(PNL) și Kelemen Hunor (UDMR) – au eșuat în privința repartizării funcțiilor cheie: ministerele, funcția de premier și președinții Camerelor Parlamentului. Potrivit surselor, PSD ar urma să conducă 8 ministere, PNL 5, iar UDMR 3.

Însă „la pachet” nu înseamnă niciodată simplu. Când fiecare lider încearcă să-și maximizeze câștigurile și să nu lase niciun centimetru de influență celorlalți, coerența guvernamentală devine o iluzie.

Marcel Ciolacu: „guvernul de sacrificiu” e o misiune refuzată

Deși PSD a fost favorizat în negocieri, Marcel Ciolacu a transmis clar că nu dorește să preia conducerea unui executiv „de sacrificiu” care să gestioneze perioada complicată ce urmează. Probabil știe că următorul guvern va fi nevoit să ia măsuri dure și nepopulare, iar acest lucru nu ar avantaja deloc PSD-ul în perspectiva viitoarelor alegeri.

Prin această mișcare, Ciolacu aruncă mingea în terenul liberalilor, sugerând că PNL ar trebui să preia ștafeta. Dar liberalii, după ce au încasat numeroase lovituri politice în ultimii ani, nu par să fie entuziasmați să devină „pioni de sacrificiu”.

Klaus Iohannis, arbitru sau spectator?

Președintele Klaus Iohannis i-a invitat duminică pe liderii politici la Palatul Cotroceni, unde partidele vor continua discuțiile. PSD, PNL, UDMR și Grupul Minorităților Naționale sunt așteptate la aceeași oră, semn că Iohannis încearcă să forțeze un compromis rapid.

Discuțiile vor continua ulterior cu partidele din opoziție: AUR, USR, S.O.S. România și Partidul Oamenilor Tineri. Totuși, rolul președintelui în aceste negocieri pare mai mult ceremonial, lăsând impresia că doar constată, nu influențează.

Ce mai urmează?

Cel mai probabil, duminică nu vom vedea un acord definitiv, ci un alt episod dintr-un serial politic interminabil. PSD, PNL și UDMR vor încerca să-și împartă influența fără să-și asume riscurile reale ale guvernării.

În acest context, întrebarea rămâne: cine va prelua funcția de premier? Fără o figură care să inspire încredere și care să își asume răspunderea, guvernul de „coadă de pește” va deveni o realitate care ne va afecta pe toți.

De ce se feresc toți de funcția de premier?

Toți par să se ferească de funcția de premier pentru că aceasta a devenit, în actualul context politic și economic, un adevărat „scaun electric”. Iată de ce:

1. Moștenirea unei crize complexe

• Probleme economice: Deficitul bugetar uriaș, inflația, și dificultățile în colectarea veniturilor fac guvernarea extrem de dificilă. Orice premier va trebui să adopte măsuri nepopulare, cum ar fi creșterea taxelor sau tăierea cheltuielilor publice, ceea ce va eroda rapid încrederea publicului.
• Datorii politice: Guvernarea vine cu obligația de a respecta promisiunile făcute în timpul negocierilor, ceea ce poate însemna să jonglezi cu interesele contradictorii ale partidelor din coaliție.

2. Presiunea publicului și riscul de uzură politică

• Funcția de premier este prima țintă a nemulțumirilor publicului. Orice eșec al guvernului – fie că este cauzat de factori interni sau externi – va fi atribuit premierului.
• Într-o coaliție fragilă, premierul va fi constant atacat de opoziție, dar și de partenerii săi, care încearcă să câștige capital electoral pe seama erorilor executivului.

3. Lipsa de autonomie

• Într-o coaliție cu mai multe partide, premierul devine adesea un „jucător de echipă” fără prea multă libertate de decizie. Funcția este mai degrabă una de compromis, ceea ce face dificilă implementarea unui program de guvernare coerent și eficient.
• Presiunile venite din partea partidelor pentru favorizarea propriilor agende riscă să ducă la blocaje administrative.

4. Strategia politică pe termen lung

• Liderii de partid, precum Marcel Ciolacu, preferă să evite asumarea directă a responsabilității în condițiile unui guvern de sacrificiu. Ei preferă să stea în umbră, coordonând partidul și pregătind terenul pentru viitoarele alegeri.
• Asumarea funcției de premier acum înseamnă o uzură sigură care ar putea compromite șansele unui partid de a câștiga alegerile generale sau prezidențiale viitoare.

5. Context geopolitic tensionat

• Situația internațională, marcată de războiul din Ucraina, criza energetică și presiunile UE privind implementarea reformelor, amplifică dificultățile funcției de premier. Orice greșeală de strategie sau ezitare poate avea consecințe severe pentru poziția României în Europa.

Concluzie

Negocierile interminabile reflectă nu doar lipsa de viziune, ci și reticența partidelor de a-și asuma responsabilitatea. În loc să stabilească priorități clare pentru țară, liderii politici sunt captivi într-un joc de putere fără finalitate. România are nevoie de un guvern funcțional, dar ceea ce vedem acum este doar o altă demonstrație de ego politic.

Funcția de premier, în contextul actual, este percepută ca un sacrificiu politic inevitabil. Este o poziție care cere curaj, viziune și disponibilitatea de a-ți asuma responsabilitatea, chiar și în fața eșecului. Liderii politici o evită pentru că știu că, în ochii publicului, premierul va fi țapul ispășitor al tuturor problemelor.