Guvernul nu crede în scăderea inflației: un coșmar economic care refuză să se încheie

Cifrele care ard buzunarele: unde suntem acum? Prețul unui coș de cumpărături obișnuit pare să urce în fiecare săptămână. Iar Guvernul României dă semne că nu vede capătul acestui tunel întunecat numit inflație. Cu prețurile la energie, alimente și servicii gonind într-o cursă nebună, scepticismul autorităților este o veste pe cât de brutal de sinceră, pe atât de îngrijorătoare.

O criză care mestecă salarii și scuipă frustrare

Nu e nevoie de grafice complicate sau termeni economici învârtiți pe degete ca să simți cum scade valoarea fiecărui leu din portofel. Din păcate, oficialii guvernamentali par să admită că nu au o baghetă magică pentru a domoli acest balaur al prețurilor. Chiar dacă s-au anunțat măsuri și strategii, nimeni nu promite că mâine benzina va costa mai puțin, pâinea va fi mai ieftină sau facturile mai ușor de plătit.

De ce nu cred politicienii în minuni economice?

„Nu vedem o scădere substanțială a inflației prea curând” – un mesaj care sună mai degrabă ca un „luați-vă gândul de la vremuri mai bune”. Printre motivele invocate, avem obișnuiții „dușmani” globali: criza energetică, tensiunile geopolitice și nesiguranța piețelor. Dar să fim serioși, toate astea sunt doar decor pentru un adevăr mai profund: nu prea știm cum să reparăm ce s-a stricat.

Antreprenorii și cetățenii: între ciocan și nicovală

Întreprinderile mici se zbat să-și țină afacerile pe linia de plutire în timp ce prețurile materiei prime explodează, iar clienții fug de cheltuieli. La rândul lor, cetățenii fac slalom printre reduceri și oferte promoționale, încercând să salveze fiecare bănuț. În spatele ușilor închise ale blocurilor și caselor, nervii sunt la limită.

Dacă nu „perspective”, atunci ce ne rămâne?

În loc de „implicații și strategii pe termen mediu”, românii vor soluții rapide, clare și, mai ales, aplicabile. Într-o țară unde oamenii se întreabă dacă mâine vor avea bani de medicamente, răspunsurile vagi sunt ca o insultă în plus peste rana economică deschisă.

Cine e vinovat și de ce ne pasă?

Să fim sinceri: vina e împărțită. Unele decizii sunt moștenite, altele sunt pur și simplu greșite. Dar cetățenii nu pot merge la supermarket să plătească cu scuze politice sau să cumpere legume la preț de „scenarii economice”.

Speranța într-o zi cu mai puțini nori

Poate că Guvernul nu crede în scăderea inflației, dar românii trebuie să creadă. Dacă nu în autorități, atunci în propria lor capacitate de a se adapta, de a supraviețui și de a găsi lumina la capătul acestui tunel economic, chiar dacă vine dintr-un bec economisit.

Mai concret: Cifre? Estimări? Procente?

Analistul economic Constantin Rudnițchi a subliniat că, deși rata anuală a inflației a scăzut la 10,64% în mai 2023, există riscul ca majorările salariale să mențină inflația la valori ridicate, posibil peste 10%.

El a explicat că o inflație mai mică nu înseamnă scăderea prețurilor, ci doar o creștere mai lentă a acestora.

De asemenea, a menționat că menținerea ratei dobânzii de politică monetară la 7% de către Banca Națională arată încrederea în procesul de reducere a inflației și transmite băncilor comerciale să mențină dobânzile la niveluri actuale.

Totodată, Rudnițchi a avertizat că România riscă să intre într-un cerc vicios, în care creșterile salariale pot determina revenirea sau menținerea ratei inflației la valori ridicate.

Stabilizarea puterii de cumpărare – un mister birocratic

Privind în jur, e greu de înțeles de ce nu se găsesc soluții rezonabile pentru a stabiliza puterea de cumpărare. Economia are regulile ei, uneori complexe, alteori brutale, dar tocmai de aceea există experți, instituții și decidenți politici. Ce lipsește? Viziunea? Curajul? Vocea oamenilor de rând, pierdută în labirintul strategiilor macroeconomice?

Cert este că, pentru românul obișnuit, stabilizarea puterii de cumpărare nu ar trebui să fie o problemă de calcule complicate, ci o realitate palpabilă. O pâine mai ieftină, o factură suportabilă, o mică rezervă de economii la final de lună – atât de simple sunt cerințele. Și totuși, soluțiile par mereu undeva departe, în discursuri frumos ambalate, dar lipsite de aplicabilitate.

Poate că e timpul să înțelegem că nu doar cifrele din rapoartele oficiale contează, ci viața reală, acolo unde inflația nu e un procent, ci o piedică zilnică în fața unei vieți decente.