Guvernul salvează 18 proiecte esențiale: 1,186 miliarde de lei pentru rețelele de transport și distribuție a gazelor naturale

România, țara unde fiecare guvern vine cu soluții mărețe pentru probleme vechi, a decis să aloce 1,186 miliarde de lei pentru extinderea și modernizarea rețelelor de transport și distribuție a gazelor naturale. Un proiect ambițios, menit să aducă gaze în casele a peste 44.000 de gospodării, reducând astfel dependența de lemne și contribuind la obiectivele europene de reducere a emisiilor de carbon. Frumos pe hârtie, dar, ca de obicei, întrebarea esențială este: când vor simți oamenii acest progres și, mai ales, cât va costa în realitate?

Praf în ochi sau investiție reală?

Pe hârtie, Guvernul salvează 18 proiecte esențiale, evitând returnarea a 600 de milioane de lei din fonduri europene, care, în lipsa finalizării lucrărilor, ar fi trebuit returnați cu dobânzi. Asta sună ca o veste bună – până la momentul în care începi să sapi prin detalii.

• De ce a fost nevoie de această suplimentare uriașă de fonduri?
  Oficial, din cauza creșterii prețurilor din sectorul construcțiilor și a unor „ajustări necesare”. În termeni mai puțin eleganți, asta înseamnă contracte inițiale subevaluate, întârzieri birocratice și o avalanșă de bani care ajung unde trebuie… dar nu întotdeauna la proiecte.

• Cât de repede vor ajunge gazele în casele oamenilor?
  Dacă privim istoricul marilor promisiuni guvernamentale, termenul „rapid” nu e cel mai potrivit. În multe localități unde rețelele trebuiau extinse încă din perioada POIM 2014-2020, conductele sunt trase, dar gazul lipsește. De ce? Pentru că extinderea unei rețele presupune nu doar conducte, ci și stații de reglare, presiune constantă și, mai ales, voință administrativă de a finaliza lucrările în timp util.

• Cine beneficiază cu adevărat de aceste fonduri?
  În primul rând, firmele de construcții abonate la contractele publice, care, de fiecare dată când prețurile „se ajustează”, cer bani în plus. Apoi, politicienii care vor tăia panglici, deși nimeni nu știe exact când și unde se va simți efectiv impactul acestor miliarde.

Încălzire cu lemne vs. gaze naturale: unde e realitatea?

În prezent, în România peste 3 milioane de gospodării depind de încălzirea cu lemne. Unii dintre cei mai afectați sunt locuitorii din zonele rurale, unde infrastructura energetică este fie inexistentă, fie într-o stare jalnică. Statul vrea să reducă această dependență, dar rămâne o problemă esențială: mulți români nici măcar nu își permit să se branșeze la gaze, chiar dacă ar avea conducta în fața casei.

• Costurile unei racordări la rețeaua de gaze pot ajunge la 10.000 de lei, bani pe care puțini locuitori de la sate îi au disponibili.
• Chiar și după racordare, facturile la gaze au crescut semnificativ, iar multe familii preferă în continuare lemnul, pentru că este mai accesibil și poate fi cumpărat „pe datorie”.

Astfel, extinderea rețelelor de gaze e un pas necesar, dar insuficient dacă nu este însoțită de măsuri reale de sprijin pentru gospodării. Câte dintre cele 44.000 de gospodării vor avea cu adevărat acces la gaze, nu doar la o țeavă goală, rămâne de văzut.

De unde vin banii și unde se duc?

Guvernul a anunțat că cei 1,186 miliarde de lei provin din licitația certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Adică, statul a vândut dreptul de a polua și, teoretic, folosește acești bani pentru a reduce emisiile de carbon.

Dar există o ironie majoră: România are una dintre cele mai slabe rate de absorbție a fondurilor europene și ar putea folosi mult mai mulți bani nerambursabili pentru infrastructura de gaze. Însă, de fiecare dată când un proiect mare ajunge să fie finanțat din bani europeni, birocrația și întârzierile îl transformă într-un coșmar administrativ. De aceea, guvernul preferă să suplimenteze fondurile din surse proprii, ca să mai dreagă din problemele de execuție.

O promisiune care trebuie urmărită cu lupa

Extinderea rețelelor de gaze naturale este o necesitate, nu un moft. Dar felul în care sunt gestionați acești bani va face diferența între un proiect real și o nouă gaură neagră a banului public.

Va curge gaz prin noile conducte sau doar promisiuni electorale?
Vor ajunge 44.000 de gospodării să beneficieze de această investiție sau vom vedea din nou țevi ruginite, îngropate la grămadă și abandonate în pământ?

Răspunsul îl vom avea abia peste câțiva ani. Până atunci, guvernul continuă să anunțe miliarde în proiecte, fără să ne spună exact când, unde și, mai ales, cum se vor simți aceste investiții în viața de zi cu zi a românilor.