Harta zonelor subacvatice aflate în pericol. Un algoritm le-a identificat

Cercetătorii au cartografiat, pentru prima dată, zonele marine care trebuie protejate cu prioritate la nivel global, de la regiuni de coastă până la Antarctica.

Aceste zone se află în pericol dacă nu sunt atent monitorizate. Scopul central al acestei cartografierii are multiple ramificații, cum ar fi conservarea vieţii marine, lupta împotriva schimbărilor climatice şi sporirea capacităţii de pescuit, potrivit unui studiu apărut în revista Nature și menționat de AFP.

Echipa alcătuită din 26 de biologi marini, specialişti în protejarea mediului şi economişti, a identificat, cu ajutorul unui algoritm, zonele care, ”dacă ar fi protejate, ar permite salvarea a peste 80% din habitatele speciilor marine ameninţate, precum şi mărirea capturilor de peşte cu peste opt milioane de tone’‘, se arată într-un comunicat.

”Viaţa în oceane se află în declin pe plan global din cauza pescuitului excesiv, distrugerii habitatelor şi schimbărilor climatice. Doar 7% din suprafaţa oceanelor este protejată în prezent”, a constatat Enric Sala, autorul principal al studiului.

În Europa, ”Marea Adriatică, Irlanda, Marea Britanie şi Marea Nordului sunt zone unde existenţa unor arii complet protejate ar aduce beneficii multiple”, a precizat Enric Sala pentru AFP. În ceea ce priveşte biodiversitatea, acesta menţionează ”cota atlantică franceză, conturului peninsulei iberice şi insulele Baleare” drept priorităţi.

Ştiinţa ne arată cum să acţionăm, politicile ne spun când anume

Autorii au identificat totodată ca fiind zone prioritare pentru a fi protejate Dorsala medio-atlantică – un lanţ de munţi în mare parte subacvatic -, platoul Mascareignes din Oceanul Indian, dorsala Nazca pe coasta de vest a Americii de Sud şi dorsala sud-vestică indiană, între Africa şi Antarctica.

”Aceste lanţuri muntoase submarine conţin o biodiversitate unică şi de neînlocuit, ameninţată de pescuit, în special cel cu traule”, a mai spus Enric Sala. ”Însă cea mai mare parte a zonelor prioritare se află în apele teritoriale şi nu în largul mării”, a subliniat acesta.

Autorii studiului speră ca această hartă să fie de folos statelor interesate să-şi protejeze mai bine coastele. ”Ştiinţa ne arată cum să acţionăm, politicile ne spun când anume”, a comentat Jennifer McGowan, din cadrul universităţii Yale, citată în comunicat.

Studiul este totodată primul care cuantifică emisiile de CO2 al traulerelor, ambarcaţiuni care remorchează năvoade imense de pe fundul oceanelor. În timpul acestei operaţiuni, ambarcaţiunile eliberează dioxid de carbon stocat în sedimente, o parte din acesta transformându-se în monoxid de carbon (CO2), gaz care contribuie la încălzirea globală.

„Volumul emisiilor este de ordinul a ”sute de milioane de tone de dioxid de carbon eliberat în fiecare an în oceane, un volum de emisii similar cu cel din aviaţie”, potrivit Nature.