„Hectarul lui Ilici”. „Revoluția”, cea mai tare afacere imobiliară. La Galați s-au dat 150 ha la falși revoluționari, activiști PCR și „turnători”

„Revoluția”, care acum este decriptată de procurori și istorici ca o lovitură de stat sau „de palat”, pentru că a avut și o componentă de luptă pentru putere între eșaloanele de la vârful PCR, a prilejuit și ascensiunea în noile structuri politice și administrative a unor impostori care s-au declarat „revoluționari” în baza legii care permitea ca trei indivizi să își dea unul altuia declarații că „au luptat împreună pentru victoria Revoluției” și prin calitatea de „revoluționar” au primit o serie de privilegii, indemnizații, apartamente, spații comerciale și terenuri.

Chiar dacă la Galați nu au fost confruntări armate în decembrie 1989, mulţi gălăţeni și-au riscat viețile în schimburile de focuri de la București. Peste 60 de tineri din Galaţi au format Detaşamentul Dunărea, care s-a deplasat în Capitală în noaptea de 22/23 decembrie şi au luptat la Metrou alături de bucureşteni.

Nouă gălăţeni au murit împuşcaţi la Televiziune, CC şi MApN, iar alţi 15 au fost răniţi în luptele din Capitală. Cei care au fost răniți și urmașii celor care au fost uciși au beneficiat în mod justificat de „Legile Recunoștinței”, dar printre revoluţionarii autentici au năvălit impostorii și chiar foşti colaboratori ai Securităţii sau activişti PCR.

08:26 • POLITICĂ

22 decembrie 1989: O zi de cotitură în istoria României

07:21, 21.12.2024 • POLITICĂ

21 Decembrie 1989: Mitingul care a zguduit regimul Ceaușescu

În anii 90 a funcţionat o bursă a certificatelor de revoluţionar. Dacă iniţial numărul revoluţionarilor gălăţeni era în jur de o sută, numărul acestora a crescut rapid în perioada Guvernului Văcăroiu. Prin filiera Bebe Ivanovici, în perioada 1990-1997 numărul revoluţionarilor gălăţeni a crescut la 328.

Între timp, cei care s-au infiltrat ilegal printre revoluţionari, printre care se află 8 „turnători” la Securitate și mai mulți activiști PCR, au beneficiat de privilegiile „Legilor Recunoștinței”, au primit gratuit spații comerciale, apartamente, 500 mp de teren pentru o locuință și au primit și suprafața de un hectar de care beneficiau toți revoluționarii, numită de presă „Hectarul lui Ilici”.

Chiar dacă mai târziu au pierdut calitatea de revoluționar, acești impostori au vândut „Hectarul lui Ilici” şi îşi văd de ale lor. Au făcut o afacere imobiliară, au primit fără să plătească un leu o suprafață de un hectar la marginea orașului, în multe cazuri transformată în intravilan și vândută la prețuri foarte mari.

Calcul aproximativ: 251 de hectare de teren pentru o 100 de revoluţionari și 150 de impostori

Timp de 22 de ani, Primăria Galați a refuzat să facă publice listele cu revoluţionarii care au primit terenuri, locuinţe şi spaţii comerciale, în baza Legilor Recunoştinţei, 42/1990 şi 341/2004. La cererile repetate ale jurnaliștilor,  Primăria Galați a comunicat prin adresa 86.200/21.09.2011 listele celor 251 de revoluţionari care au primit câte 1 ha de teren extravilan și listele celor care au primit locuinţe (24), spaţii comerciale (8) și câte 500 mp pentru construirea unei case (8).

Marea descoperire de la acel moment a fost că suprafața totală atribuită revoluţionarilor cu certificat obţinut legal sau ilegal era de 251 ha, cât 2-3 cartiere ale Galaţiului. Din cei 251 de beneficiari, numai 144 mai erau înregistraţi ca revoluţionari în baza de date a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), iar în alte 11 cazuri identitatea personajelor era incertă. Din 251, mai rămâneau 144 de revoluționari.

Dar printre cei reconfirmaţi în baza Legii 341, se aflau şi 8 foşti colaboratori ai Securităţii, cărora trebuia să li se retragă drepturile. Printre beneficiari mai erau și mai mulți activiști de partid, chiar și unii care deținuseră funcții de conducere în Comitetul Județean PCR Galați.

În ziua de 22 decembrie 1989 cum putea fi un „turnător” la Securitate sau un activist PCR de ambele părți ale baricadei, adică de partea PCR și a Securității, apărând regimul comunist,  dar și „revoluționar”, luptând împotriva regimului comunist?

Concluzia este că din cei 251 de revoluționari recompensați cu „Hectarul lui Ilici”, aproximativ 150 erau falși revoluționari, activiști PCR și „turnători” la Securitate și în concluzie o suprafață de 150 de hectare a fost „recompensa” acordată impostorilor. O suprafață cât 2-3 cartiere ale orașului.

„Hectarul lui Ilici”, o comoară imobiliară

În conformitate cu prevederile art 5 (1) litera g, al Legii 42/1990, revoluţionarii au beneficiat, cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani, de 1 ha de teren extravilan, 500 mp de intravilan pentru construirea unei locuinţe şi 100 mp pentru construirea unui spaţiu comercial.

Terenurile atribuite la Galaţi în baza Legii Recunoştinţei sunt valoroase. Prea puţini au ţinut cont de interdicţia de a nu vinde terenul timp de 10 ani. Mulţi beneficiari au primit câte 1 ha de extravilan pe malul Lacului Zătun, o zonă de agrement care face ca şi preţul „hectarului lui Ilici” să fie, funcţie de amplasament, de ordinul miilor sau zecilor de mii de euro.

Alţii au primit terenuri în preajma platformei Sidex sau în diferite alte amplasamente, dar cu ajutorul celor de la Prefectura Galaţi l-au strămutat în zona rezidenţială din nordul Galaţiului, respectiv Cartierului Arcaşilor şi zona Metro. Acolo şi-au ridicat vilele majoritatea politicienilor, foşti şi actuali şefi de instituţii şi oameni de afaceri influenţi. Acolo, funcţie de amplasament, un hectar valoarează sute de mii de euro. Aşa că mulţi dintre revoluţionari, autentici sau nu, au vândut terenurile primite, cu satisfacția că au făcut o afacere bună.

Activişti PCR, deveniţi „revoluţionari”

Printre foştii activişti PCR deveniţi revoluţionari a fost și Nicolae Beuran. În august 1989 el a fost numit secretar al Comitetului Judeţean PCR Galaţi, prin transfer de la Județeana PCR Cluj. Pe 22 decembrie era să fie linşat de mulţime.

Câteva luni mai târziu ajungea pe poziția nr 29 în lista revoluţionarilor care au primit 1 ha de teren. În baza Legii 42 era posesorul certificatului nr 13.156. După reverificarea dosarului în baza Legii 341, fostul activist PCR a primit certificatul de revoluţionar LRM-B-1735.

Oficial, Beuran făcea parte din Asociaţia „23 Decembrie 1989 Metrou” Bucureşti, deși evident că nu a făcut parte din grupul de tineri din Galați care în seara de 22 decembrie au plecat la București.

Alt fost activist PCR ajuns revoluţionar a fost Benone Puşcă. În 1989 era secretar al Comitetului Municipal PCR. Şi el era să fie linşat de mulţime pe 22 decembrie, când a fost adus de revoluționari la balconul Județenei PCR. După un timp a ajuns și el pe lista „Hectarului lui Ilici” la nr 190. Benone Puşcă a avut certificatul de revoluţionar nr 13.656, fiind „oficial” membru al Asociaţiei Ecoforum – Clubul Tinerilor Eroi. După 2004 nu a mai fost confirmat ca revoluţionar.

Printre revoluţionari se mai regăseau la un moment dat şi foşti directori PCR. Fostul primar Eugen Durbacă, era în 1989 directorul Întreprinderii de Utilaj Greu de pe platforma Sidex şi membru supleant al CC PCR. În decembrie 89 a fost salvat cu un tab al Armatei de muncitorii care voiau să îl linşeze. În 1999 a profitat de filiera lui Bebe Ivanovici şi şi-a luat certificatul de revoluţionar nr. 13.162, iar în 2000 a renunţat la certificat din cauza scandalului izbucnit.

În democrație, Durbacă a avut o carieră politică „de succes”, pentru că a trecut prin 14 partide, fiind un campion național absolut la traseism politic. La primele alegeri locale, din februarie 1992, a candidat la Primăria Galați din partea Alianței Socialiste, o coaliție locală a foștilor activiști PCR și a câștigat alegerile, obținând primul mandat de primar care a adus Galațiului titulatura de „Orașul Roșu”.

Al doilea mandat de primar l-a obținut ca membru PDSR. Apoi a fost președinte și vicepreședinte al CJ Galați, din partea PUR și PC, senator PC și deputat ALDE. La alegerile locale de pe 9 iunie 2024 a candidat din nou la Primăria Galați, dar a obținut un procent de 0,87%.

Vezi Galeria foto 5 Imagini

„Turnători” la Securitate deveniți „revoluționari” cu acte-n regulă

CNSAS a dezvăluit că 8 dintre revoluţionarii gălăţeni au fost colaboratori ai Securităţii. Dintre aceştia, 7 au fost reconfirmaţi ca revoluţionari în baza Legii 341. Aceştia sunt: Vlad Vasiliu (fost director al Teatrului Dramatic Fani Tardini), Florin Melinte (fost director al Teatrului Muzical Nae Leonard), Eugen Stoleriu (reprezentantul în Primăria Galaţi a Consiliului de Onoare al Revoluţionarilor din Decembrie), Ioan Garofa (fost director economic al Fabricii de Conserve Tecuci), Dumitru Stelianide (fost membru în conducerea Asociaţiei 21 Decembrie), Gelu Ciorici (jurnalist), Maricel Popa (om de afaceri). Cel de al 8-lea este Andrei Lişinschi (om de afaceri). Unii au dat în judecată CNSAS și au pierdut.

Potrivit art 8 al Legii 341, nu beneficiază de drepturi de revoluţionar persoanele „dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică”. Dar cine să mai verifice listele cu privilegiile acordate.