Hellvig îl desființează pe Boloș în privința denunțării evaziunii fiscale de către cetățeni

Fostul director SRI, Eduard Hellvig, îl desființează pe ministrul Finanțelor Marcel Boloș în privința denunțării evaziunii fiscale de către cetățeni, care ar putea primi astfel o parte din fraudă.

Hellvig arată într-o postare pe platforma X (fostul Twitter) că propunerea este „un balon de încercare, menit să testeze cu vârful degetelor apele reci ale deficitului de încasare”. Există ce-i drept un model american, bazat de o procedură foarte strictă, dar acolo vorbim de fraude de peste 2 milioane de dolari.

„Am citit zilele trecute despre o idee a dlui ministru Boloș de a crea un mecanism de raportare cetățenească a situațiilor de evaziune fiscală. Un denunț bun ar putea fi «premiat», conform domniei sale, cu un procent din valoarea sumelor recuperate la buget.

Având în vedere că ideea a fost anunțată la televizor, fără calculele care să o întemeieze, tind să cred că e un balon de încercare, menit să testeze cu vârful degetelor apele reci ale deficitului de încasare. Câteva gânduri răzlețe și câteva întrebări retorice:

Modelul american invocat este real, dar se omite ceva: Oficiul Avertizorului urmărește fraude care depășesc 2 milioane USD și este bazat pe o procedurare foarte strictă. Detalii aici https://irs.gov/compliance/whistleblower-office#submit…”, se precizează în postarea fostului director SRI.

În lipsa unui plafon, inspectorii Fiscului riscă să se trezească cu o grămadă de petiții, care îi vor aglomera și mai mult, în condițiile în care se știe deficitul de personal de la ANAF, iar până la urmă nu o astfel de decizie nu va face decât să-i protejeze pe marii evazioniști.

„Un astfel de sistem, cu sau fără plafon, tinde să aducă și mai multă subiectivitate umană în procesul de colectare. Și știm cu toții, unde sunt oameni sunt și tentații. Domeniul colectării taxelor ar trebui să fie cel mai septic-informatizat din România. Sau este lăsat intenționat cu ochiuri?

Cetățenii români au și astăzi, pe legislația în vigoare, obligația de a semnala posibile fapte ilegale. Îi transformăm în vânători de recompense?

Zilele trecute, Shakira a ajuns la o înțelegere cu statul spaniol și a plătit 8 mil. USD pentru a nu se ajunge la proces. Messi a plătit aproape 6 mil. USD în 2017, Ronaldo, 21.6 mil. USD în 2019 pe investigații similare. Aici detalii despre necazul Shakirei și despre cum face ANAF-ul spaniol, zis și Hacienda: https://time.com/6337537/shakira-deal-tax-fraud-case/. Să fi fost mâna lui Atletico? Sau a lui Gerard Piqué?

Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Informațiile valoroase nu vin pur și simplu, ele trebuie căutate cu insistență și consecvență în locurile predispuse la derapaje. Locuri care în linii mari se știu. Sau nu?

Democrația nu este o construcție ieftin de întreținut. Dar ea ar trebui să se bazeze pe Finanțe puternice, nu pe unele care își ascund neputința invitând populist la delațiune. Hips don’t lie!”, susține Hellvig.