I se spunea Croco! Întâmplări cu CTP în armată

Florin Giurcă a postat cu o amintire din armată cu Cristian Tudor Popescu (zis și Croco), cu care a fost coleg. Despre actualul gazetar a spus că ”se simțea în cazarmă ca peștele în apă”.

Cităm integral postarea:

”Tipul ăla dezgustat de viață din rândul de jos sunt eu. Durul de lângă mine, cel cu figură de killer, era șeful meu de grupă. I se spunea Croco, dar numele lui era Cristian. Spre deosebire de mine, care consideram armata cea mai crâncenă oroare care mi se întâmplase până atunci, Croco se simțea în cazarmă ca peștele în apă. Era în mediul lui. Îi plăcea la nebunie. Și, când îi plăcea ceva, o făcea la perfecție. Era un maestru la bătutul pasului de defilare și la alergatul cu masca de gaze pe figură. Și știa regulamentele militare la perfecție.

Tipul pirpiriu din poza 2 (poza apare in comentarii- nota mea) era un constănțean pe nume Nicolae. Îi păstrez adâncă recunoștință pentru că mi-a dat o listă cu formații de rock progresiv de care mă țin și azi. De la el am auzit de trupe ca Genesis, Yes, Pink Floyd, Tangerine Dream, Jethro Tull și celelalte. Eu, băiat de la țară ieșit prima dată în lume, nu știam nimic. Taică-meu îmi cumpărase un magnetofon Sony second hand, după ce intrasem la Automatică, dar eram cu desăvârșire ignorant în materie de muzică. Nicu m-a învățat tot ce știu.

Într-o noapte, după stingere, Croco a organizat un concurs de urlete. Toată compania, vreo zece plutoane, asta înseamnând circa 300 de răcani, dormeam într-un hangar uriaș, cu paturi suprapuse două câte două. Concursul bineînțeles că l-a câștigat el. De undeva din mijlocul hangarului, dintr-un pat aflat deasupra, se auzea răgetul lui Croco, scos din omușor, un fel de GĂĂĂĂĂ… Exact ca mugetul lui Chewbacca, dar mult mai puternic, mai plin de jale.

Eram însă în 1975, iar primul film din seria Star Wars a fost lansat abia în 1977. Căderea beliguciraptorului în prăpastie, așa îi spunea el. George Lucas ar trebui să-i plătească drepturi de autor.

În noaptea următoare, Croco ne-a lansat o nouă provocare. Perversiuni sado-mazochiste. De povestit, nu de făcut acolo. Și, ca să ne dea orientarea discuției, ne-a povestit că „cunoștea un tip” care își vâra vată înmuiată în spirt medicinal pe canalul uretral, iar usturimea atroce îi provoca o foarte mare plăcere.

Hieraticul, timidul Nicolae a relatat cum el prindea o muscă, îi rupea aripile, se băga apoi în cada cu apă și nu-și lăsa afară decât capul și o altă parte a corpului. Așeza apoi musca pe acea parte ieșită, independent de voința lui, afară din apă și o lăsa să se plimbe disperată în sus și în jos, musca nevrând să facă baie. Foarte plăcută senzație, a adăugat Nicușor, care a și câștigat concursul din acea noapte.

Despre concursul de înjurături, cu altă ocazie.

Nicu s-a mutat definitiv în Canada, după revoluție.

Croco ne-a spus, înainte de liberare, că vom mai auzi de el. Avea planuri mari. Prin anii 80, a publicat povestiri și romane SF, bune, după părerea mea.

După o vreme a lăsat scrisul și s-a apucat de jurnalism.

Numele lui e Cristian Tudor Popescu.”