Ia de pe politician

Publicat: 19 iul. 2024, 08:00, de Cristian Matache, în OPINII , ? cititori
Ia de pe politician

Construcția unor mituri istorice indubitabile, ridicarea lor la rang de religie de stat, eliminarea oricărei narațiuni critice, naționalismele, misticismul ortodox ivit imediat după WWI, legiunea, violența verbală și fizică, naționalism-ceaușismul,  dacismul, dacopatia densușiano-drăganisto-săvesciană, consipiraționismul sectar, medical, iredentist, rasismul, Zamolxe – zeul suprem -, antisemitismul, dughinismul, antioccidentalismul sunt boli care macină și ne vor chinui cât unii consideră că românismul reprezintă singura aură existentă pe această planetă, care ar trebui să se cheme România, fără îndoială…

Iar bolile astea nu se tratează ci sunt alimentate permanent și de oameni politici care îmbracă ia, cămeșa populară, ca o autodumnezeire, și ca să bage la cap populimea de primordialitatea osului divin, coborât cu sfială și ca un dar dat muritorilor. Romântuirea e printre noi și va fi aivea cu astfel de ii măciuce în vârf de munte și la Parlamentul European, căci una-i Diana, purtătoare de iluzii titanomahice în sânul Occidentului. Toți ăștia de azi sunt ficiorii și fiicele unor personaje celebre, găsibile prin manuale și în cărți de neuitat. Personaje care au pus la cap frânturi de pășuneală ortodoxă, mesianică, protocronistă, și care au plâns pe față sau pe dindoaselea nedreptatea făcută poporului care a civilizat popoare. Pentru că, nu-i așa, cine i-a creștinat pe strămoșii lui Hristos, cine a dat limba Romei cea virtuoasă, cine i-a învățat mantrele și mahabharatele pe indieni sau cine le-a arătat tehnicile de luptă cu katana pe japonezi? Sau cine le-a băgat în capete tehnologia făcutului covoarelor pe incașii de hăt? Noi, specia daco-getă de la poalele și din vârful Kogaionului… Ce Ararat, ce Fuji, ce Everest! Bucegii, tată, centrul energeticii mondiale, capul dacului semeț și unic pe pământ!

Ia purtată mesianic de politicianul populist și incapabil să fie prezent cu prezentul își are foarte multe origini: de la Hașdeu cu închipuirea sa că domnitorii țărilor române își au originea în curtea geto-dacică a lui Burebista, de la duetul Vlahuță-Coșbuc cu Semănătorismul lui, de la poporanism, de la zicerile sfinte ale lui Iorga, cu întoarcerea la tradiții, la sămânță, la pământul care ne-a crescut, și care s-au prăvălit ca un munte stricat peste gândirea legionară, purtătoare de ie cu o mare mândrie, de la Densușianul acela dacoglobal, căci Dacia e și orginea, e și sfârșitul, de la tracomania lui Cioculescu și a lui Eliade, de la ceaușismul creator de continuitate istorică, de la Burebista (aș zice că de la Cucuteni) și până la cel mai iubit fiu al poporului, trecând prin Decebal, Mircea cel Mare (ce atâta Bătrân…), Ștefan cel Mare (sfințenia a venit ulterior), Mihai Viteazul, Cuza și Ceaușescu!

În ceaușism, Edgar Papu a pus bazele protocronismului, adică acel curent ideologic care arăta că noi am fost primii în mai toate, nu cum se zice pe la alții că ei au fost. Păi nu a anticipat Neagoe Basarab curentul baroc, nu a fost Cantemir primul romantic, nu a fost Eminescu predecesor al existențialismului? Evident că da! Pășuneala asta dacomistică a atins un punct culminant în 1980 când s-au împlinit 2050 de ani de la Burebista! Era impusă plecarea capetelor în fața marilor eroi ai neamului gândit de ei pentru a-l legitima pe nea Nicu drept cel mai erou dintre toți. Asta era noua religie.

După ’90, delirul public a fost alimentat de lozinci țipate în piața publică și la TVR cum că noi muncim, nu gândim, sau că n-ai mâncat salam cu soia, sau mult nevinovatul s-a găsit drog la penețeu…. Era epoca când vadimismul prelua de la ceaușism închipuirea ruperii Ardealului de către unguri iar teoriile ocultei mondiale evreo-masonice deja ajunseseră la forma de tratat.

Sărăcia și corupția l-au scos în față pe infamul Vlad Țepeș și cu ale sale țepe, de parcă el deținea patentul, nicidecum slavii din secolele de foarte de demult. Așa aflăm că în Piața Victoriei urma să avem parte de spectacole precum în Roma antică cu pâine și circ. Și cu puțină moarte, că nu s-ar supăra nimeni. Dar moarte a fost, spre consemnarea implacabilă a istoriei…

Scrierile securistului Pavel Coruț sunt citite de tot mai mulți iar învățăturile lui sunt aplicate mental de poporul oropsit de străini și de cine mai știe cine sau ce. Parcă începem să conștientizăm că Bucegii nu sunt o simplă stâncă de urcat BMW-ul la Babele ci o rază de înțelepciune și de minunății cum nu ne imaginăm. Minuni zărim prin scorburi de copac în formă de cruce, pe cer, când trec două avioane și lasă dâre suspect de divine peste o adunare strânsă la slujba de duminică, sau prin apropierea Sibiului, când se definește sfințenia unui călugăr.

Ușor, ușor ne dăm seama că românismul nu a fost doar o barcă palidă aruncată în mijlocul vârtejurilor imperiilor. El a viețuit cu cinste și onoare încă de dinaintea românilor. Burebista a cucerit jumătate din Europa, să nu mai lungim vorba… Nici nu contează că nu au existat instituții care să țină în mână toată acea creatură așa-zis politică… Faptul că Burebista este strămoșul nostru este axiomatic. „Noi, tracii” era o mișcare care nega latinismul autohton, pusă la cale de către un miliardar neoș, Iosif Constantin Drăgan, cândva cel mai bogat român. La Cazane privim la ditamai statuia din care dacopații de mâine urmează să se adape.

Străinul ne fură și ne spânzură, țiganul ne fură și… ne fură. Și ne mai face de râs pe afară. De parcă marile tunuri țiganul le-a dat… Nu mai zic de ungur, care e logic ce vrea să ne facă. În plus, nu ne vinde pâine la pâinăria din Odorhei.

Panicile mai actuale sunt legate de securiștii care au tăbărât pe viețile noastre toate. Ne ascultă, ne urmăresc, ne bagă la pușcărie. Dar suntem apărați, oh, de către adevărații patrioți români, ăia de ridică vocea la Europa posedată… Securistul de mai ieri e un fel de precursor al lui Bill Gates, cel cu microcipul de ni l-a băgat în străfunduri. Ș.A.M.D.

Purtătorul de ie se vrea salvarea de orice ingerință occidentală, neneaoșă, e păstrătorul tradițiilor familiei (dar nu scoate un cuvânt de vechile orânduieli care dădeau dreptul bărbatului să-și altoiască muierea după bunul plac), e dușmanul curcubeielor, e garantul ținerii românelii curată de diverse catolicisme, protestantisme și satanisme. Horă și îmbuibare, pe unde se poate, cu ia pe umeri și patrioidioția și naționalismul în suflet. Și cu o civilizație de secol XXI departe de zările vizibile. Amin!