Iluzia prosperității

În lipsa unei crize economice profunde, lumea tinde să voteze în cadrul sistemului tradițional de partide, fără să caute soluții în afara ofertei actuale.

Pentru a bloca partidele anti-sistem economia a fost coafată corespunzător pentru 2024.

Deși “extremismul” ori partidele anti-sistem au fost considerate principala amenințare pentru clasa politică actuală din Occident, alegerile europarlamentare și cele câteva alegeri parlamentare desfășurate până acum în 2024 nu au reprezentat o materializare a acestor temeri.

La alegerile pentru Parlamentul European nu s-au produs cutremure majore iar redesemnarea Ursulei von der Leyen în fruntea Comisiei a arătat că nucleul tradițional de partide de orientare globalistă nu are încă o concurență reală din partea mișcărilor suveraniste și antiimigrație.

În Franța, victoria mișcării antiimigrație care se contura la un moment dat a fost deturnată abil prin alianța împotriva naturii între extrema stânga și centrul lui Macron iar în Marea Britanie, înfrângerea zdobitoare a conservatorilor nu a lăsat locul unor partide noi pe scena politică (vina o poartă și sistemul electoral majoritar).

16:14 • POLITICĂ

Marcel Ciolacu glumește pe seama candidaturii lui Mircea Geoană: „Nu l-am găsit la bazin”

16:17, 05.09.2024 • POLITICĂ

Liderul PNL Bucureşti, Sebastian Burduja, deschide lista pentru Camera Deputaţilor

În România, AUR a primit în final mai puține voturi decât o arătau sondajele în urmă cu 6 luni, comasarea alegerilor mutând temele suveraniste cu care s-ar fi defilat în campania pentru europarlamentare în spatele mizelor locale, unde AUR de altfel nu a venit cu o listă de mari specialiști în administrație.

În ce context ar fi arătat rezutatele cu totul altfel? În contextul unei crize economice dure, cu puterea de cumpărare afectată sever, falimente de companii, creșterea poverii fiscale, etc. Lumea ar fi căutat atunci vinovații în partidele/coalițiile de la putere și nici cei care au guvernat în trecut n-ar fi fost absolviți de vină iar multe voturi ar fi mers spre noile partide cu discurs cât mai critic față de cele vechi.

Criza anilor 30 a adus multe partide extremiste la puterea iar faptul că în 2009-2010 nu s-a întâmplat la fel s-a datorat banilor aruncați din elicopter cu care s-au salvat și băncile și multe joburi în SUA și alte părți ale lumii înaintea unui nou scrutin (sistemul monetar se schimbase între timp, în lipsa etalonului aur se poate extinde masa monetară nelimitat).

Odată cu 2025 peisajul politic nu mai are nevoie de perfuzii pentru a împiedica aparițiile nedorite pe scena politică. Și, oricum, găurile create în bugetele publice prin împrumuturi masive odată cu pandemia, războiul din Ucraina și campaniile electorale din 2024 trebuie să fie umplute cât de cât.

Ne așteaptă deci câțiva ani de austeritate și contracție economică, ani în care vom uita repede iluzia prosperității care însoțise anul electoral 2024, odată cu maximele bursei de azi.

Să ne gândim că în 2007, ultimul an în care românii experimentaseră iluzia prosperității (euro la 3,1 lei, va amintiți? BET-FI la 100.000 puncte), datoria publică era de 13% din PIB iar acum a ajuns la 52%. Pur și simplu nu putem avansa în acest ritm pentru că România nu se poate refinanța precum Italia de pildă și riscăm falimentul suveran înainte de a trăi la fel de bine ca în Austria…