În culisele planului Belarus de a destabiliza UE: Documente și interceptări scot la iveală ce tactici orchestrează regimul Lukașenko

În primăvara anului 2021, guvernul din Belarus a lansat o strategie de „război hibrid” menită să destabilizeze Uniunea Europeană, utilizând migrația ca armă politică.

Documente, interceptări telefonice și mărturii din interiorul forțelor de securitate belaruse dezvăluie un program amplu orchestrat de regimul lui Aleksandr Lukașenko, care a facilitat intrarea ilegală a migranților în spațiul UE, scrie Politco.

Această inițiativă a fost răspunsul liderului de la Minsk la sancțiunile impuse de UE după alegerile frauduloase din 2020 și represiunea violentă a protestelor care au urmat. Programul a continuat pe fondul pregătirilor pentru un al șaptelea mandat prezidențial al lui Lukașenko, care urmează să fie votat pe 26 ianuarie 2025.

Instrucțiuni clare: „Nu ne preocupă migranții”

Interceptările telefonice dezvăluie cum înalți oficiali din Ministerul de Interne și alte instituții belaruse au primit directive clare de a ignora sau chiar de a sprijini migrația ilegală. Într-o conversație din mai 2021, Mihail Bedunkevich, un oficial de rang înalt, îi spunea unui coleg din poliție: „Dispar? Foarte bine, cât timp nu se stabilesc aici. Tot ce se îndreaptă spre Europa nu trebuie să ne preocupe.”

09:19 • Internațional

Lukașenko câștigă alegerile „false” din Belarus cu 87,6% din voturi: Reacții internaționale și opoziție reprimată

21:51 • Internațional

Ce surpriză: Lukașenko pe cale să obțină al șaptelea mandat de cinci ani

În același timp, agenții de turism controlate de stat, precum Tsentrkurort, alături de companii private, promovau „pachete turistice” în țări precum Irak, promițând călătorii fără complicații spre UE. După ce plăteau între 6.000 și 15.000 de dolari, migranții primeau vize pe aeroporturile din Minsk, erau cazați în hoteluri deținute de stat și ghidați spre granițele cu Polonia, Lituania și Letonia.

Excursii turistice și treceri ilegale

Deși oficial scopul era turismul, majoritatea migranților își abandonau bagajele și actele, pregătindu-se pentru traversarea ilegală. Un director al unei agenții de turism admitea într-o conversație interceptată că „irakienii se răspândesc în Belarus ca furnicile,” referindu-se la numărul tot mai mare de migranți care „dispăreau” în drumul lor spre Europa.

Fotografii și documente arată cum migranții erau implicați, în mod oficial, în activități precum vânătoare sau vizite la circuri, dar în realitate scopul lor era să ajungă la granițele Uniunii Europene.

Reacția autorităților europene și criza umanitară

Programul, care a dus la moartea a cel puțin 120 de persoane la granițele dintre Belarus și Polonia, Lituania și Letonia, a stârnit critici acerbe la adresa ambelor părți. Organizațiile de drepturile omului au acuzat grănicerii polonezi și ai UE de practici ilegale de respingere a migranților. Ca răspuns, Varșovia a anunțat că intenționează să-și sigileze complet granița cu Belarus până în vara lui 2025.

„Este clar – aceasta este răzbunarea lui Lukașenko pentru sancțiunile impuse,” a declarat un grănicer belarus care a dorit să-și păstreze anonimatul.

O strategie rafinată de destabilizare

Până în toamna anului 2021, schema devenise tot mai bine organizată. Migranții erau ghidați de grăniceri belaruși spre puncte de trecere selectate, folosind scări, clești și echipament pentru a traversa barierele. Într-un efort coordonat, echipe speciale din cadrul Serviciului de Măsuri Active al grănicerilor belaruși însoțeau grupurile până la frontieră.

„Regula era simplă: dacă vezi migranți, întoarce capul și acționează ca și cum nu sunt acolo,” a explicat un alt grănicer.

Negări oficiale și tăcere la Minsk

În ciuda dovezilor copleșitoare, regimul Lukașenko neagă implicarea. Întrebat de BBC în 2021 dacă a „folosit migranți ca armă,” dictatorul belarus a răspuns provocator: „Aduceți-mi dovezi, puneți-mă la perete cu ele.”

Cu toate acestea, documentele și mărturiile obținute de POLITICO arată o implicare directă a guvernului, inclusiv a Direcției de Administrare a Proprietății Prezidențiale, condusă de oficiali apropiați lui Lukașenko.

Concluzie

Programul de migrație orchestrat de Belarus a scos la iveală vulnerabilitățile UE în gestionarea crizelor la granițe și a demonstrat cum regimurile autoritare pot exploata fluxurile migratorii pentru a destabiliza rivali politici. Pe măsură ce Lukașenko își pregătește candidatura pentru un al șaptelea mandat, se pune întrebarea: cât de departe va merge dictatorul belarus în confruntarea sa cu Occidentul?