IN MEMORIAM Lia Manoliu, Doamna dintotdeauna a atletismului românesc

Născută în Chișinău, Lia Manoliu a început viața sportivă înșirând tenisul de câmp (la „Atletic Club Român”), tenisul de masă, voleiul și baschetul (în privința ultimei discipline, era componentă a echipei „Știința” București). Pe toate aceste discipline sportive le-a adus la performanțe naționale.

Lia Manoliu a fost fiica profesorilor de filosofie Alexandrina şi Ion Manoliu, dintr-o mică localitate a Basarabiei, Edineţ.

În scurtă vreme, părinții au fost relocați la Botoșani, unde se și nasc fraţii Liei Manoliu, gemenii Iacint şi Arina, scrie RADOR.

A obținut diplomă pentru studii superioare de la Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic București (1954) și a lucrat ca inginer electroenergetician la IPROMET București.

A absolvit un curs pentru ziariști sportivi, organizat de ziarul Sportul Popular.

S-a apropiat de atletism odată cu vârsta de 16 ani, specializându-se în aruncarea discului

• a participat la 6 (șase) ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice (de la Helsinki 1952 până la München 1972);

• trei medalii de aur – în 1968, două de bronzuri – în 1960 și 1964;

• record de longevitate menționat în „Cartea recordurilor”;

• de 12 ori campioană națională;

• de 7 (șapte) ori campioană balcanică;

Între anii 1990 și 1998, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.

Nicolae Tomescu, redactor-șef Radio Iași:

„Lia Manoliu a fost una dintre legendele copilăriei mele. Îmi era greu să înțeleg o disciplină sportivă precum aruncarea discului.

Mă fascinau însă miile de ani care îi „garantau” noblețea.

Există o armonie a mișcării care aparține Naturii, iar cei capabili să o interpreteze își au locul printre „Zeii Stadionului”…

Lia Manoliu, o Doamnă a atletismului românesc / Foto: YouTube – captură foto

Lumea în care s-a învârtit Lia Manoliu

Lia Manoliu a găsit, prin muncă, locul binemeritat între magnificii și consecvenții interpreți ai „gestului străvechi”. La 20 de ani, debutase olimpic la Helsinki…

Nina Dumbadze, reprezentând Uniunea Sovietică, era o femeie „uriașă”, „solemnă”. Recordul ei de 57,02 metri a „supraviețuit” opt ani.

Giorgio Reineri, jurnalist italian, observase că Lia Manoliu avea mâini elegante și fine, cu degete lungi, ca de pianistă.

Pentru aruncarea discului, degetele trebuie să fie puternice și sensibile – în clipa eliberării, ele conferă discului traiectoria și rotația corecte. Micheline Ostermeyer (Franța), săritoare în înălțime, a ajuns, în 1948, și campioană olimpică la disc.

Înainte de aceasta, devenise o pianistă extraordinară.

Era perioada în care sportul de elită începuse să prindă, din nou, contur – dacă ne referim la întreruperea cauzată de război.

„Lia Manoliu a fost, cu siguranță, unul dintre cei mai calificați reprezentanți ai sportului.

A trăit perioada de transformare, de la «primitivismul» începutului anilor ’50 ai secolului al XX-lea până la «sofisticarea» Jocurilor Olimpice (din 1968)”, continuă Nicolae Tomescu prezentarea legendei.

În Mexico City, la a cincea ei Olimpiadă, Lia Manoliu câștiga Aurul olimpic.

„36 de ani, o vârstă binecuvântată pentru femeia extraordinară care practica sportul de mare performanță; o provocare pentru „legile îmbătrânirii”/degradării fizice, apreciază redactorul-șef de la Radio Iași.

Același Giorgio Reineri a accentuat disponibilitatea ei, bunătatea naturală și capacitatea de a-și face prieteni.

Toate aceste calități, împreună cu talentul Liei Manoliu în atletism cu lipsa de îngâmfare și de vanitate, sfiala, chiar smerenia româncei, trebuie să fi fost dragi „zeilor” de altădată. O spunea un italian…

S-a retras din activitate la vârsta de 40 de ani, în 1972. Datorită performanțelor sale, Comitetul Internațional Olimpic i-a oferit Ordinul Olimpic Colanul de bronz – 1975, a obţinut Trofeul Femeia în sport – 1990, Trofeul Centenarului – 1994. De asemenea, în anul 1975, directorul general UNESCO i-a înmânat Premiul Internațional Fairplay pentru anul 1974.

Lia Manoliu, după 1989

În 1990, a fost aleasă preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, for a cărui vicepreşedintă era din 1973.

De asemenea, Lia Manoliu a fost aleasă senator de Bucureşti în primul Parlament organizat în baza alegerilor libere (1990 – 1992).

Confruntată cu numeroase probleme de sănătate, Lia Manoliu s-a stins din viaţă în 1998, la nici 66 de ani.

Principalul complex competițional din Bucureşti, precum şi fostul Stadion „23 August” au primit numele ei, în semn de recunoștință pentru serviciile aduse sportului românesc.

Cu siguranță, Lia Manoliu i-a plăcut lui Dumnezeu, de aceea i-a scurtat viața pe Pământ (din 9 ianuarie 1998)…