In Memoriam Nicu Covaci: „Cei ce ne-au dat nume”…

Pe 1 august 2024, muzica românească a pierdut un titan: Nicu Covaci, chitarist, compozitor și lider al trupei Phoenix. Covaci nu a fost doar un simplu muzician, ci un adevărat simbol al rezistenței culturale și un pionier în valorificarea patrimoniului folcloric românesc. Phoenix, trupa sa, a fost nu doar un fenomen muzical, ci și un stindard al libertății și identității naționale într-o perioadă dominată de cenzura și opresiunea regimului comunist.

Phoenix: nașterea unei legende

Fondată la începutul anilor 60, Phoenix a evoluat de la influențele rock-ului occidental spre o fuziune unică între rock și folclor. Covaci și colegii săi de trupă au încorporat elemente ale muzicii celtice și tradiționale românești, într-un stil distinct care a devenit rapid un semn de recunoaștere. Albume precum „Mugur de fluier” și „Cantafabule” sunt piloni ai acestei fuziuni, oferind piese ce reinterpretează mituri și legende românești printr-o prismă contemporană.

Într-o perioadă când regimul Ceaușescu începea să impună restricții asupra culturii occidentale, Phoenix a găsit o modalitate de a naviga cenzura, concentrându-se pe folclorul autohton. Covaci a fost un motor al acestei transformări, iar redescoperirea arhivelor de folclor de la Electrecord a fost o piatră de temelie în crearea stilului trupei. Această adaptare a fost și o formă de rezistență culturală, într-o Românie unde libertatea de expresie era sever limitată.

Fuga din România și exilul

Un moment crucial în istoria trupei a fost evadarea dramatică a membrilor Phoenix din România, ascunși într-un amplificator, în 1977. Acest episod a marcat o ruptură, dar și o nouă etapă în cariera lor, fiind nevoiți să continue în exil. A fost o perioadă dificilă, dar a permis trupei să devină cunoscută internațional, păstrându-și însă nucleul identitar bazat pe rădăcinile românești.

Covaci a fost nu doar liderul muzical, ci și un vizionar care a înțeles că muzica este mai mult decât divertisment. El a văzut în Phoenix un vehicul pentru a transmite emoție, adevăr și identitate. Chiar și în exil, Phoenix a continuat să fie o voce a spiritului românesc, refuzând să-și compromită integritatea artistică.

Moștenirea lui Nicu Covaci

Moștenirea lăsată de Nicu Covaci și Phoenix este una complexă și profundă. Ei nu au fost doar muzicieni; au fost purtători de cuvânt ai unei generații și ai unei națiuni care căuta să-și regăsească vocea și identitatea într-un context politic opresiv. Melodiile lor rămân actuale, inspirând noi generații de artiști și ascultători.

Covaci nu a fost doar un muzician talentat, ci și un pictor și un gânditor profund. El a crezut în puterea muzicii de a transcende barierele lingvistice și culturale, iar acest lucru s-a reflectat în fiecare notă și vers al creațiilor sale. Moartea sa lasă un gol imens în peisajul cultural românesc, dar spiritul său va continua să inspire și să ghideze.

În final, Phoenix nu a fost doar o trupă; a fost un fenomen cultural, o flacără de speranță și de rezistență. Covaci a fost acea flacără care a aprins sufletele multor români, iar amintirea sa va rămâne vie prin muzica sa și prin impactul pe care l-a avut asupra culturii românești.

Cei ce i-au dat numele – Phoenix

Phoenix, una dintre cele mai importante formații rock din România, a avut o componență variată de-a lungul anilor, contribuind fiecare membru la sunetul unic al trupei. Iată o listă detaliată a membrilor și instrumentelor la care au cântat:

Membri originali și principali

1. Nicu Covaci – chitară, voce (fondator)
2. Moni Bordeianu – voce (primul solist)
3. Günther Reininger – pian, orgă, sintetizator, voce
4. Dorel Vintilă Zaharia – tobe, percuție
5. Béla Kamocsa – bas
6. Mircea Baniciu – voce, chitară acustică
7. Josef Kappl – bas, violă, vioară, clape, voce
8. Ovidiu Lipan Țăndărică – tobe, percuție
9. Costin Petrescu – tobe, percuție
10. Valeriu Sepi – percuție, vioară
11. Zoltán Kovács – bas, clape, voce

Alți membri semnificativi

1. Ioan „Pilu” Ștefanovici – tobe (1965)
2. Liviu Butoi – oboi, flaut
3. Erlend Krauser – chitară, vioară
4. Volker Vaessen – bas
5. Tom Buggie – bas

Phoenix a evoluat de la influențele beat și rock britanic, în anii ’60, la o integrare profundă a folclorului românesc, care a caracterizat lucrările lor din anii ’70. Această fuziune între rock și elemente folclorice a devenit marca lor distinctivă și un simbol al rezistenței culturale împotriva regimului comunist. Membrii trupei au suferit multiple schimbări de componență, dar spiritul inovativ și energia lor au rămas constante, chiar și în perioadele de cenzură și persecuție politică.

Această listă reflectă doar o parte din mulții artiști talentați care au contribuit la istoria Phoenix, o trupă ce a influențat profund muzica românească și a rămas un reper cultural important.