„Înălțimea Sa Piticul devenise, prin magie roz, comandant militar suprem”. Olivia Steer s-a luat de Raed Arafat

„Se făcea că un pitic arab, cu înfățișare caraghioasă de clovn, a devenit comandant suprem, cerând lumii întregi supunere totală”…

Așa scrie Olivia Steer în ”Basmul de dimineaţă” – una dintre cele mai recente postări pe Facebook. Pentru a se diferenția de ceilalți experți de pe Facebook, extrem de supărată pe autorităţile statului, Steer a ținut să-și exprime părerea despre situaţia din România într-un mod atipic.

„Povestea spune că românii, fără să o știe, trăiau într-un vis tare urît: se făcea că era monarhie absolută, condusă de un pitic arab, cu înfățișare caraghioasă de clovn. Cocoțat pe căluțul lui de lemn, cu burtica atingînd șaua smurdului … ăăă… a murgului, imaginîndu-și că e buricul lumii,  Înălțimea Sa Piticul devenise, prin magie roz, comandant militar suprem.

Tot el, șeful întregii administrații, locale sau centrale, el singur făuritor de legi, după chipul și asemănarea sa (să scoată limba parlamentarilor cît era ziua de lungă era misiunea de onoare și plăcerea cea mai mare a Înălțimii Sale Pigmeul), cerînd lumii întregi supunere totală”. 

13:01, 27.10.2024 • POLITICĂ

Florin Barbu, atac la Nicolae Ciucă: Ostașul la piață fără ceasuri reglate, dar fermierii nu uită cine le-a închis piețele

Cu toate că nu a numit direct persoana pe care a transformat-o în protagonistul poveștii sale, internauţii au înţeles imediat aluziile Oliviei Steer. Ea l-a atacat indirect, în mai multe rânduri, pe Raed Arafat, șeful DSU.

 Povestea piticului cu nasul roșu

„”Statul sînt eu!”, urla roșu la față piticul, ridicat în scărițele harnașamentului, pe vîrfurile piciorușelor sale minuscule, trăgînd hotarît de căpăstrul căluțului de lemn, ce sălta amplu pe spate, mai-mai să Îl dărîme pe Înălțimea Sa Infimă, doar ca să o ia iar vertiginos înapoi, cu nasul în jos, atingînd pămîntul, ca PIBul țării. Vai, ce mai chiuia de placere liliputanul! Ce fericit era…

Cînd cădea de pe căluțul de lemn (des!) și spărgea noul serviciu de porțelan (tot des!), Piticul se răstea, pe ton pițigăiat: „Care e problema?!? S-a greșit! Care e problema???”. Și tot așa, și tot așa și cînd supușii mureau arși în spitale, asfixiați în camerele de exterminare, zise ATI, sau sub măștile (ne)conforme, și cînd mureau ca urmare a experimentelor genetice, zise sobru și doct, în regat, „vaccinuri”, sau cînd afacerile mici și mijlocii dădeau, inevitabil, ortul popii.

Și ar mai fi durat mult și bine povestea Piticului cu nasul roșu, dacă românii n-ar fi clipit leneș, trosnindu-și fălcile în căscaturi lungi, ca ceapa în ștergar, și nu și-ar fi șters cu mîneca urdorile lipicioase de la colțurile ochilor și s-ar fi trezit, ca după o noapte lungă, în sfîrșit!”, a mai scris Steer.