Înapoi în anii ’50: lista „rușinii” alcătuită de suveraniști

Recenta decizie a administrației Trump de a suspenda activitățile Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) a generat valuri de reacții la nivel global. În România, această hotărâre a fost rapid preluată și interpretată de diverse grupuri, în special de suveraniști, care au lansat liste cu persoane considerate vinovate de „păcate capitale” pentru acceptarea acestor ajutoare americane.

Contextul deciziei SUA

Pe 7 februarie 2025, administrația Trump a anunțat retragerea aproape totală a angajaților USAID la nivel mondial, punând capăt unei misiuni de șase decenii dedicate combaterii foametei, finanțării educației și luptei împotriva epidemiilor. Această decizie, influențată de echipele de „eficiență guvernamentală” conduse de Elon Musk, a fost justificată prin necesitatea reducerii cheltuielilor și a birocrației.

Reacțiile suveraniștilor români

În România, grupările suveraniste au interpretat această suspendare ca pe o confirmare a suspiciunilor lor legate de influența externă asupra țării. Pe diverse platforme de social media, au început să circule liste cu nume ale persoanelor și organizațiilor care ar fi beneficiat de fonduri USAID, fiind acuzate de trădare națională sau de promovarea unor agende străine. Aceste liste includ adesea jurnaliști, activiști civici și ONG-uri cunoscute pentru promovarea valorilor democratice și a drepturilor omului.

Comentariul lui Florin Iaru

Scriitorul și publicistul Florin Iaru a reacționat la aceste liste printr-un comentariu pe Facebook, în care a criticat vehement demersul suveraniștilor. El a subliniat pericolul stigmatizării și al vânătorii de vrăjitoare într-o societate democratică, argumentând că acceptarea de fonduri internaționale pentru proiecte de dezvoltare nu echivalează cu trădarea intereselor naționale. De asemenea, Iaru a atras atenția asupra riscului de polarizare și dezinformare în rândul opiniei publice.

Implicarea USAID în România

De-a lungul anilor, USAID a finanțat numeroase proiecte în România, vizând consolidarea democrației, dezvoltarea economică și îmbunătățirea serviciilor sociale. Printre beneficiari s-au numărat organizații non-guvernamentale, instituții publice și inițiative comunitare care au contribuit la tranziția democratică și la integrarea euro-atlantică a țării. Suspendarea acestor fonduri ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea unor astfel de proiecte și la impactul asupra societății civile românești.

Lista rușinii: suveranismul românesc și transformarea denunțului în armă politică

1. Contextul general: o istorie care se repetă

Fenomenul „listei rușinii” nu este nou. În istoria României, astfel de practici au fost asociate cu cele mai întunecate perioade: anii ’50, când regimul comunist folosea denunțurile ca armă de eliminare politică, și mai recent, teoriile conspiraționiste care au prins rădăcini în mediul online. Este alarmant că astfel de liste au revenit în actualitate, alimentate de o mișcare suveranistă care profită de fricile, frustrările și polarizarea societății.

De la „trădătorii de neam” ai regimului comunist, trecem acum la „dușmanii națiunii”, o retorică perfidă care vizează jurnaliști, oameni de cultură, influenceri și activiști civici. Diferența este că acum listele sunt distribuite pe rețele sociale, unde viteza de propagare este exponențială, iar efectele pot fi devastatoare.

Instrumentalizarea unor teme sensibile

Suveraniștii au reușit să manipuleze teme sociale și culturale de mare sensibilitate pentru a-și justifica demersul. Între acuzațiile aduse, amintim:

• Vaccinarea și pandemia: Termeni precum „ser experimental” sunt folosiți pentru a amplifica neîncrederea și frica, ignorând faptele științifice și contribuțiile medicale.
• Drepturile LGBTQ+: Drepturile minorităților sunt prezentate ca o „aristocrație” impusă de forțe externe, deși ele reprezintă un standard fundamental al drepturilor omului.
• Ajutorarea refugiaților ucraineni: Empatia și solidaritatea față de victimele războiului sunt transformate în acuzații absurde de „complicitate” la o „agenda străină”.
• Religia: Decredibilizarea Bisericii Ortodoxe Române este un alt punct central al retoricii, deși mulți dintre cei vizați nu au atacat direct BOR, ci doar au pledat pentru separarea bisericii de stat.

2. Adevăratele mize ale „listei rușinii”

În spatele acestui demers aparent populist se ascund câteva obiective clare:

• Suprimarea vocilor critice: Listele sunt concepute pentru a delegitima persoane influente care se opun retoricii suveraniste. Este o încercare evidentă de a reduce spațiul public de dezbatere și de a impune o singură perspectivă dominantă.
• Distragerea de la probleme reale: Într-o societate afectată de crize economice și sociale, astfel de campanii devin un mijloc de a concentra furia publicului asupra unor „ținte” fabricate, evitându-se responsabilizarea politică a celor aflați la putere.
• Crearea unui inamic colectiv: Termeni precum „progresiști” sau „vânduți USAID-ului” sunt folosiți pentru a construi un dușman imaginar, pe care masele să-l poată urî. Această tehnică, folosită și în regimuri autoritare, are rolul de a menține controlul asupra unei populații dezbinate.

3. Lipsa de fundament și manipularea faptelor

Lista menționată de Florin Iaru nu doar că este fabricată fără dovezi concrete, dar mizează pe amestecul deliberat de adevăr și ficțiune pentru a conferi credibilitate. Suveraniștii:

• Utilizează informații publice (activitatea profesională, articole publicate) pentru a susține că persoanele respective au acționat „la comandă”.
• Leagă subiecte controversate – vaccinarea, drepturile LGBTQ+, refugiații ucraineni – pentru a provoca reacții emoționale negative, fără să ofere dovezi că aceste persoane au acționat împotriva intereselor naționale.
• Amplifică fake news și stereotipuri culturale, cum ar fi ideea că sprijinirea unei inițiative internaționale echivalează cu „trădarea”.

4. Pericolul social și psihologic

O astfel de campanie poate avea efecte devastatoare asupra indivizilor vizați și asupra societății în ansamblu:

• Violență potențială: Așa cum sugerează și Florin Iaru, astfel de liste pot inspira indivizi radicalizați să recurgă la acte de violență fizică. Stigmatizarea publică devine, astfel, o formă de linșaj simbolic care poate escalada.
• Distrugerea reputației profesionale: Cei enumerați riscă să fie marginalizați, pierzând încrederea publicului și oportunități profesionale. Impactul psihologic asupra celor vizați este imens, mai ales când nu există mijloace clare de apărare împotriva acuzațiilor.
• Polarizarea societății: Astfel de campanii contribuie la crearea unor falii adânci între diverse grupuri sociale, alimentând ura și intoleranța.

5. Suveranismul ca instrument de manipulare

Mișcarea suveranistă din România folosește teme extrem de sensibile – religia, sănătatea publică, drepturile minorităților – pentru a construi o narațiune simplistă, dar eficientă: „noi” (cei buni, patrioții) versus „ei” (trădătorii, progresiștii). Acest tip de retorică ignoră complet complexitatea realității și transformă orice dezbatere într-un câmp de luptă.

6. Soluții și contramăsuri

În fața unor astfel de campanii periculoase, este esențial să răspundem cu luciditate și fermitate:

• Deconstrucția narativelor false: Este important ca liderii de opinie și jurnaliștii să demonteze afirmațiile fabricate, oferind dovezi clare și informații corecte.
• Sprijin pentru persoanele vizate: Cei vizați de astfel de campanii trebuie să primească sprijin juridic și social pentru a-și proteja reputația și siguranța.
• Educație și alfabetizare media: Publicul trebuie să fie educat să recunoască manipulările și să verifice sursele de informație.
• Legislație împotriva incitării la ură: Este nevoie de mecanisme legale care să sancționeze incitarea la violență și stigmatizarea publică.

Un mecanism de stigmatizare colectivă

„Lista rușinii” care circulă în cercurile suveraniste românești nu este doar un gest de revoltă, ci o armă bine calibrată pentru a alimenta ura, polarizarea și discreditarea publică a unor figuri proeminente din societate. În mod ironic, cei vizați sunt persoane care, prin activitatea lor, au contribuit la promovarea unor valori democratice și la consolidarea unei societăți civile puternice. Însă pentru suveraniști, exact aceste valori – pluralismul, drepturile omului și colaborarea internațională – sunt percepute ca „amenințări” la adresa „identității naționale”.

O retorică toxică de tip „noi versus ei”

Suveraniștii folosesc un limbaj agresiv, insidios, care face apel la cele mai primitive frici colective: pierderea suveranității, disoluția moralității tradiționale și „subjugarea” țării de către forțe externe. Prin amestecul intenționat de adevăruri, jumătăți de adevăr și minciuni evidente, ei creează un narativ manipulator, menit să delegitimeze voci critice din spațiul public.

Lista, care include nume precum Viorel Ilișoi, Cristian Tudor Popescu, Andreea Esca sau Mircea Badea, nu este doar o înșiruire de figuri publice. Este o capcană morală, construită să îndrepte ura colectivă spre o categorie vag definită de „trădători” și să deschidă calea pentru acte de violență sau intimidare.

Un context periculos: de la cuvinte la violență

Istoria recentă ne arată cum astfel de liste, aparent inofensive, pot deveni instrumente ale violenței. În anii ’50, denunțurile publice din regimurile totalitare duceau la încarcerări sau execuții. Deși trăim în democrație, mecanismele psihologice sunt aceleași: stigmatizarea sistematică a unor persoane poate duce la agresiuni fizice sau intimidare, după cum subliniază chiar Florin Iaru în comentariul său. El avertizează că un „neted pe creier” ar putea decide să-și facă dreptate prin violență.

Un pericol care nu trebuie ignorat

„Lista rușinii” este mai mult decât o simplă campanie pe social media. Este un simptom al unei societăți vulnerabile la manipulare, dar și un avertisment despre modul în care discursurile extremiste pot distruge democrația. Este vital să nu permitem ca astfel de practici să devină norma, să continuăm să apărăm drepturile fundamentale și să respingem orice formă de stigmatizare și violență. România a trecut deja prin asemenea episoade în trecut – este momentul să învățăm din greșeli.