Încă un tezaur românesc furat după spargerea unui zid

Recentul furt al obiectelor dacice de patrimoniu din muzeul Drents din Olanda nu este o premieră. O altă colecție de obiecte din aur, „Cloșca cu puii de aur”, la fel de celebră ca și brățările dacice, a fost furată dintr-o expoziție, acum 150 de ani. Și atunci hoții au spart un zid pentru ajunge la comoară.

În noaptea de 19 spre 20 noiembrie 1875 avea să se petreacă ceea ce atunci s-a numit „furtul secolului”. Autori necunoscuți au sustras celebra ”Cloșca cu puii de aur” din expoziția aflată în incinta Universității din București. Asta în ciuda pazei puternice sub care se afla camera în care tezaurul era expus.

Cum se petrecuseră faptele? Incredibil de simplu! Deasupra sălii de expoziție se aflau biblioteca și secretariatul Senatului României. Hoțul a rămas ascuns acolo după ora închiderii. Apoi a spart podeaua până a realizat o deschizătură destul de mare, prin care să se poată strecura. Apoi, ajutându-se de o frânghie, a coborât, a pus piesele tezaurului într-un sac și s-a cățărat înapoi. După aceea, a părăsit clădirea, discret, așa cum și intrase.

Furtul a fost descoperit în zori, iar alarma s-a dat imediat. Poliția s-a mobilizat imediat. Cazul a fost declarat de importanță națională. Și rezultatele au apărut rapid. La două zile după comiterea faptei, autorul ei a fost identificat și arestat. Era un anume Pantazescu, un tânăr de numai 21 de ani, mare pasionat de circ. El era, de altfel, cunoscut polițiștilor pentru diverse pungășii pe care le săvârșise, după cum relata ziarul „Pressa”, la vremea respectivă. El a susținut mereu că a acționat singur, fără niciun complice.

În timpul anchetei, Pantazescu agită din nou spiritele, reușind o evadare spectaculoasă. El a sărit printr-o fereastră a sălii de anchetă și a încercat să se facă nevăzut. Spre ghinionul său, însă, a fost din nou prins.

În cele din urmă a fost condamnat la o pedeapsă de șase ani de închisoare. Cu câteva luni înainte de a-și ispăși condamnarea, a fost împușcat în timpul unei tentative de evadare. S-a zvonit că, de fapt, totul ar fi fost o înscenare, pusă la cale de directorul închisorii de la Cozia, unde se afla. Dar lucrurile au rămas neclare, până în zilele noastre. Cert este că un gardian și soldatul care l-a împușcat au fost condamnați la câte șase ani de temniță. Directorul, însă, nu a fost audiat decât ca martor.

Așadar, iată că acum, la 150 de ani de la furtu despre am povestit mai sus, se vădește încă o dată că zidurile nu pot fi destul de groase pentru a-i opri pe cei care râvnesc aurul din patrimoniul României. Dar, să sperăm că istoria se va repeta și autorii vor fi prinși rapid, la fel ca Pantazescu!