Incredibilul decalog de manipulare al lui Chomsky

De când a început pandemia de COVID 19, majoritatea populației nu înțelege ce se întâmplă cu adevărat, dar nici măcar nu înțelege că… nu înțelege.

Practic am ajuns la vorbele lui Noam Chomsky, unul dintre cei mai proeminenți intelectuali în viață astăzi, care ne-a spus că ”în „democraţie” nu contează cine are dreptate, ci doar „adevărul” impus majorităţii populaţiei, prin manipulare”. Dar, ceea ce se știe mai puțin,

Noam Chomsky a întocmit și o listă cu cele 10 strategii de manipulare a mass-media care au făcut și fac agenda zilnică.

1 Strategia distragerii atenției

Elementul primordial al controlului social este strategia distragerii atenției, care este de a distrage atenția publicului de la problemele importante și schimbările care urmează să fie decise de elitele politice și economice eden, prin tehnica inundarii sau potopului de distrageri de atenție continue și informații nesemnificative.

Strategia de diversiune este, de asemenea, esențială pentru a împiedica publicul să fie interesat de perspective esențiale în știință, economie, psihologie, neurobiologie și cibernetică. Atenția publicului este distrasă de la adevăratele probleme sociale, ținută captivă de probleme care nu contează cu adevărat.

Ține publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără timp de gândire, înapoi la fermă ca celelalte animale (citat din „arme tăcute pentru războaie liniștite”).

2 Creează probleme și apoi oferă soluții.

Această metodă este denumită și „soluție de reacție la probleme”. Se creează o problemă, o „situație” care se așteaptă să provoace un anumit răspuns public, pentru ca acesta să fie imboldul acțiunii pe care doriți să o fi acceptat. De exemplu: să conteste sau să escaladeze violența în orașe, sau să organizeze atacuri sângeroase cu scopul ca publicul să fie cel care să ceară legi și politici de securitate în detrimentul libertății. Sau: crearea unei crize economice pentru a-i determina pe oameni să accepte erodarea drepturilor sociale și desființarea serviciilor publice ca pe un rău necesar.

3 Strategia mediocrității.

Pentru ca oamenii să accepte o măsură inacceptabilă, este suficient să o aplici treptat, cu picături, pe parcursul mai multor ani. Așa s-au implementat condițiile socio-economice radical noi (neoliberalism) în deceniile anilor 80 și 90: stat minim, privatizare, precaritate, șomaj în masă, salarii care nu au un venit decent sunt garantate cinstit, deci multe schimbări care ar fi declanșat o revoluție dacă s-ar fi aplicat deodată.

4 Strategia de amânare.

Un alt mod de a pune în aplicare o decizie nepopulară este de a o marca ca „dureroasă și necesară” pentru a obține acceptarea publicului pentru utilizarea viitoare. E mai ușor să accepți o viitoare victimă decât una imediată. În primul rând, pentru că efortul nu este la fel de mare. În al doilea rând, pentru că publicul, masele, tind întotdeauna să spere naiv că „mâine totul va fi mai bine” și că pierderile necesare ar putea fi evitate. Dă publicului mai mult timp să se adapteze la gândurile schimbării și să se resemneze să accepte asta când va veni momentul.

5 Vorbiți publicului ca niște copii.

Majoritatea reclamelor vizează discursul de uz public larg, argumente, personaje și un ton deosebit de copilăresc care adesea se învecinează cu slăbiciune ca și când spectatorul ar fi o creatură de câțiva ani sau un savant mental în creștere ar fi. Cu cât încerci mai mult să înșeli spectatorul, cu atât ai tendința de a folosi un ton copilăresc. De ce? De ce? „Dacă cineva se adresează unei persoane ca și cum ar avea 12 ani sau mai mică, pe baza sugestibilității, va avea, într-o oarecare probabilitate, tendința de a avea un răspuns sau o reacție la fel de puțin critică ca cea a unei persoane de 12 ani. ani sau mai tineri (vezi Arme Silențioase pentru Războaiele Liniștite”).

6 Folosește aspectul emoțional mult mai mult decât reflexia.

Exploatarea emoțiilor este o tehnică clasică de a trage o concluzie în analiza rațională și, în cele din urmă, în sensul critic al individului. Mai mult decât atât, prin folosirea registrului emoțional, poți deschide ușa de acces către inconștient pentru a implanta sau injecta idei, dorințe, frici și frici, constrângeri sau induce comportamente.

7 Ține audiența în ignoranță și mediocritate.

Pentru a face publicul incapabil să înțeleagă tehnologiile și metodele folosite pentru controlul și sclavia lor.

„Calitatea educației acordate claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă și mediocră, astfel încât distanța ignoranței dintre clasele de jos și clasele superioare să nu poată și să nu fie depășită de clasele de jos.”

8 Încurajează publicul să se mulțumească cu mediocritatea.

Publicul ar trebui să creadă că e la modă să fii prost, vulgar și ignorant…

9 Consolidează auto-examinarea.

Pentru a-l face pe individ să creadă că este singurul vinovat pentru ghinionul său, datorită inteligenței, abilităților sau efortului lor inadecvat. Așadar, în loc să se răscoale împotriva sistemului economic, individul se devalorizează și se învinovățește, ceea ce, la rândul său, creează o datorie auto-indusă

10 Cunoașterea oamenilor mai bine decât se cunosc pe ei înșiși.

În ultimii 50 de ani, progresul rapid în știință a dus la o decalaj tot mai mare între cunoașterea publică și ceea ce elitele conducătoare dețin și folosesc. Datorită biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, „sistemul” are o cunoaștere avansată a oamenilor, atât în forma lor fizică, cât și în cea mentală. Sistemul a reușit să cunoască omul normal mai bine decât se cunoaște el însuși. Asta înseamnă că, în majoritatea cazurilor, sistemul exercită mai mult control și putere asupra individului decât individul asupra lui însuși”.

Așadar, ar trebui să ne dea de gândit mesajul lui Noam Chomsky: ”În manipulare nu contează aproape niciodată ce spui, ci mai degrabă, cum o spui”.