Incursiune într-o viaţă. Scrisorile prinţesei Martha Bibescu

În epocă, spun documentele şi nu numai, era adulată, respectată şi iubită. Şi era, aşa cum îşi doresc toate femeile să fie, frumoasă foc. S-a născut dintr-un Lahovary şi o Mavrocordat, deci o familie cu vaste implicaţii istorice din partea mamei, venite de la marea familie a Basarabilor, care a dat 14 voievozi Ţării Româneşti, şi a devenit, prin căsătoria cu un nepot de domn, Bibescu. Martha devine principesă şi posesoare a două castele, unul la Mogoşoaia, celălalt la Posada, dar şi ambasador itinerant oficios al României. În exclusivitate, mai jos, ne permitem, prin bunăvoinţa directorului adjunct al Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, profesorul Eugen Stănescu, care ne-a pus la dispoziţie suficient material documentar, să prezentăm o parte din viaţa, dar mai ales din corespondenţa Marthei Bibescu, purtată cu diverse persoane, cu care şi-a intersectat, mai mult sau mai puţin, drumurile. Am zis o parte. E, de fapt, o foarte mică, o insignifiantă parte. Ca să cuprindem tot, ne-ar fi fost necesar măcar un roman, dacă nu o trilogie.

Rădăcini

Martha Bibescu, prinţesă, ambasador şi scriitoare – dar a avut şi i-au fost consemnate şi multe alte calităţi – s-a născut în anul 1888. Tatăl ei, Ioan Lahovary, a fost, pe rând, preşedinte al Senatului, ministru al României la Paris, ministru de externe al României, dar, trebuie precizat, provenea dintr-o familie care nu fusese mereu notabilă şi remarcabilă. Asta, spre deosebire de mama Marthei, Smaranda Mavrocordat, care era strănepoata lui Constantin Vodă Mavrocordat, domnitor în repetate rânduri şi în Ţara Românească, şi în Moldova. Legăturile dinspre partea mamei mergeau adânc în istorie, până la Ştefan cel Mare. Dar, întorcându-ne la Martha, aceasta avea să devină, prin căsătoria cu George Valentin Bibescu, prinţesă. Castelele de la Mogoşoia şi Posada intră astfel în posesia ei, fiind deopotrivă de apreciate ca reşedinţe în ţară. Soţul ei, nepot al domnitorului George Bibescu, avea să moară în Bucureştiul anului 1941. Martha i-a supravieţuit până în 1973. A fost respectată, iubită, apreciată, abdulată, chiar. Era o femeie frumoasă, deşteaptă, inteligentă, blândă. Milita consecvent împotriva fascismului, hitlerismului, legionarilor, apărând interesele fundamentale ale ţării şi poporului din care făcea parte. Nu făcea declaraţii patetice ori pompoase, dar avea ponderea femeii care iubeşte din tot sufletul. Era mândră că aparţine neamului românesc, nu pentru că provenea din familii însemnate, ci pentru că se considera ca făcând parte din rândurile oamenilor de rând, dârzi, generoşi, curaţi, viteji, capabili de dragoste şi de sacrificii, necondiţionat. „Va veni o vreme, spunea Martha, îndurerată că România e, oarecum, într-un con de umbră, când acest popor, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă. Din această ţară, trecută sub tăcere, vor răsuna cântece şi muzică. Neamul acesta va renaşte…”

Scrisori de la şi către Martha

Nu ne-am propus să intrăm prea mult în viaţa Marthei. Cancanurile legate de numele ei au rămas şi au ajuns până azi. Dar ne-a atras atenţia corespondenţa ei, vastă, clară, edificatoare, purtată, cum zice omul din popor, „cu cine nici nu ţi-a trăsnit”. Maria Ana Pauker este una dintre cei cu care prinţesa Martha Bibescu a corespondat. Şi, dacă am amintit de ea, să începem prin a o prezenta chiar pe aceasta: „Scumpă doamnă, îmi face o deosebită plăcere să vă remit alăturata gravură originală din 1681, cu portretul domnitorului Constantin Brâncoveanu, purtând titulatura de „Prinţ al Sfântului Imperiu Roman şi al Valahiei”. Sunt fericită de a vă putea manifesta prin acest dar modest sentimentele de înaltă stimă ce vă port. Bucureşti, 26 iunie, 1935″. Fondul documentar epistolar, lăsat de Martha, cuprinde multe scrisori ale acesteia către Anton Bibescu, văr primar cu George Valentin Bibescu, căsătorit cu Elisabeth, fiica unui fruntaş liberal britanic. Iată una dintre acestea: „Mult iubite Anton, planurile noastre sunt următoarele: trebuie să fiu la 9 septembrie la Raguza, pentru Congresul F.A.I. Dacă planul tău este de a sosi în România cu „fetele tale”, precis în primele zile ale lunii septembrie, îţi propun să le trimiţi mai întâi la Comăneşti, unde Dede’ le va primi cu mare pompă. El e încântat de această idee şi la fel şi Valentina. Ai putea să le conduci acolo şi să le laşi pentru vreo 15 zile. Asta ne-ar oferi timp să revii la Posada unde vei putea să ne găseşti, sau, dacă vrei să le aduci direct de la Comăneşti la Corcova pentru culesul strugurilor, Dede’ şi Valentina ar putea să ţi le aducă, cu automobilul, pe rând. Dacă poţi să le faci să stea acolo două săptămâni, am putea să aranjăm ca să vadă Posada şi Mogoşoaia, înainte de plecarea lor, adică până la sfârşitul lui septembrie sau până la 15 octombrie. Ce crezi despre aceste proiecte? Cu tandreţe, Martha. 13 mai, 1935″.

Spicuiesc, mărturisesc, cu aviditate, printre celelalte epistole. Aleg una de la soţul ei, George Valentin Bibescu, din data de 27 iulie, 1938: „Martha dragă, tocmai m-am întors direct de la Lubliana, unde am prezidat mitingul românesc. Sunt mort de oboseală şi acum mă duc să mă culc, dar nu înainte de a-ţi mulţumi pentru scrisoarea ta. Copilul meu drag, îmi pare rău că n-am putut să ţi-l trimit pe Jean de cum m-am întors, dar eu n-am putut veni aici decât foarte târziu din cauza recoltelor, iar odată venit la Lubliana nu pot să o părăsesc înainte de 15 august, ori Jean îmi este la fel de indispensabil, aşa cum îi sunt eu lui. Te rog, descurcă-te câteva zile. Tu îi ai pe Iancu şi Ilie? Şi Iancu poate foarte bine să-l înlocuiască. Îţi voi scrie de cum voi avea ceva nou. Bled este un cuib înspăimântător. Te îmbrăţişez. Toto”.

Prietenie peste timp

Martha Bibescu avea mulţi prieteni. Cu o bună parte dintre ei a purtat în îndelungata-i existenţă o corespondenţă asiduă. Una dintre scrisorile acestea, semnată indescifrabil, mai jos: „Dragă prinţesă, ca răspuns la invitaţia pentru fiul meu Pierre şi pentru Carlo şi Gary Wassilko, fraţii nurorii mele, eu mă grăbesc să vă aduc la cunoştinţă că Pierre este în Bucovina şi că tocmai a telefonat că are mult de lucru în prezent, de asemenea că regretă infinit că nu poate veni la dvs, pe 4. Gary rămâne la mine, dar nu ştiu răspunsul lor. Cu afecţiune, sss (indescifrabil)”.  Şi o alta, semnată de Martha şi adresată unui prieten: „Dragul meu prieten, în mod sincer, nu cred că articolul dvs să poată apărea înainte ca procesul să fie complet imprimat, căci abuzul pe care l-ar semnala publicului… autorităţilor superioare nu este în mod sigur singurul care s-a înfăptuit de vreo 20 de zile. Publicându-l s-ar zice printr-o judecată, a contrazis că restul merge de minune în faimosul nostru Dorohoi. Consider că aţi face mai bine să adresaţi articolul sub formă de plângere ministrului prin D. Ionescu. În rest, dacă ţineţi absolut să publicaţi articolul, eu nu m-aş putea opune, căci este mai ales în interesul dvs, când cred mai bună calea pe care v-am recomandat-o. Cu strângere afectuoasă de mână, a dvs sinceră Martha”.

Documentele în posesia cărora am intrat cuprind, cum spuneam, multe felii de viaţă din existenţa prinţesei…