Industria conturilor false: cum s-a construit armata digitală a lui Călin Georgescu

Dacă Călin Georgescu ar fi câștigat alegerile, ar fi fost prima dată în istoria României când o campanie online falsificată la scară industrială ar fi reușit să împingă în fruntea statului un lider fabricat pe internet. Dar chiar și fără victorie, schema merită disecată pentru că este o rețetă standard a propagandei moderne: crearea artificială a popularității.

În 2024, internetul nu mai e doar un loc unde oamenii își exprimă opiniile. E un câmp de luptă unde armatele digitale sunt create cu un singur scop – manipularea percepției publicului. Georgescu și echipa lui au înțeles acest lucru și au apelat la cei care știu să falsifice realitatea online: Social Freak Ltd, un business de generare de audiență artificială, capabil să producă zeci de mii de interacțiuni false pe rețelele sociale.

TikTok: falsificarea viralității

Campania lui Georgescu a exploatat în special TikTok-ul, platforma unde algoritmii pot fi păcăliți cu ușurință. Schema era simplă:

1. Crearea de conturi-fantomă: Cu ajutorul unor ferme de boți, au fost generate mii de conturi false, fiecare cu un nume aleatoriu și o poză de profil furată de pe alte rețele sociale.
2. Automatizarea interacțiunilor: Aceste conturi nu erau inactive. Folosind scripturi și AI, like-urile, comentariile și distribuțiile se făceau automat. Astfel, clipurile pro-Georgescu „prindeau” pe TikTok și erau promovate organic de algoritm.
3. Comentarii prestabilite: Nu doar like-urile erau fabricate, ci și conversațiile. Sute de comentarii „din popor” au fost generate cu fraze standard, precum „Un adevărat patriot!”, „Adevărul nu poate fi oprit!” sau „Nu mai vrem hoți, vrem oameni ca Georgescu!” – toate scrise de boți.
4. Atacuri coordonate împotriva oponenților: Oricine îndrăznea să-l critice pe Georgescu era vizat instantaneu de un val de conturi false care distribuiau mesaje de discreditare. Un jurnalist scrie ceva negativ? În câteva ore, sute de profiluri „spontane” îl acuză de „vândut globaliștilor”.

Acest mecanism nu este nou. Rusia îl folosește de ani de zile pentru a crea popularitate artificială pentru politicienii pro-Kremlin din Europa. Diferența este că acum a fost adaptat pentru România, iar Georgescu a beneficiat de el.

Fabrica de followerși: cum funcționează Social Freak Ltd?

Luke Askew, proprietarul Social Freak Ltd, și-a construit afacerea pe falsificarea vizibilității online. Ceea ce vinde el nu este influență reală, ci iluzia influenței. Platforma sa este doar una dintre multele care furnizează servicii de engagement fals. Ofertele sale sunt clare:

• 5000 de followerși pe TikTok? 50 de dolari.
• 100.000 de vizualizări la un videoclip? 200 de dolari.
• 5000 de comentarii automate? 300 de dolari.
• Distribuiri pe X, Instagram, Facebook? Preț negociabil.

Plățile către Social Freak Ltd s-au făcut prin Cryptomus.com, un procesator de plăți criptografice rusesc, cu servere legate de infrastructura digitală de la Moscova. Astfel, banii nu lasă urme ușor de urmărit, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate dovedi cu exactitate câți bani s-au scurs către această rețea. Singurul lucru cert este că sume importante au fost direcționate către manipulare online.

Și încă un detaliu crucial: Social Freak Ltd nu e doar un business obișnuit de like-uri false. Unele dintre conturile create de companie au fost descoperite în campanii de influență ale propagandei rusești, susținând politicieni extremiști din alte țări europene. Așadar, Georgescu nu a angajat o firmă oarecare. A angajat o rețea testată și folosită de propagandiști de profesie.

De ce această strategie este atât de periculoasă?

1. Manipulează percepția publicului: Oamenii tind să creadă că un candidat viral are susținere reală. Dacă vezi că un clip cu Georgescu are 200.000 de like-uri și 5000 de comentarii, ești tentat să crezi că omul are o mișcare în spate. Dar dacă majoritatea acestor interacțiuni sunt false, totul devine un teatru bine regizat.
2. Forțează algoritmii să promoveze conținutul fals: Platformele sociale favorizează conținutul care pare popular. Un clip care primește multe interacțiuni rapide va fi împins către și mai mulți utilizatori reali. Astfel, falsul devine realitate, iar campania unui politician extremist poate ajunge în fața a milioane de oameni.
3. Distruge încrederea în dezbaterea publică: Atunci când o discuție este inundată de conturi false, adevărul devine irelevant. Criticii sunt reduși la tăcere prin atacuri digitale, iar oponenții politici sunt înecați într-un val de mesaje automate care îi ridiculizează sau îi acuză de „trădare”.
4. Subminează democrația: Dacă viitorii lideri sunt aleși nu prin dezbateri reale, ci prin manipulare digitală, atunci votul devine o farsă. Când politica ajunge să fie dominată de algoritmi manipulați, avem o problemă serioasă.

Călin Georgescu: pion sau regizor al propriei iluzii?

Întrebarea care rămâne este cât de conștient era Georgescu de această strategie. A fost doar un beneficiar al unei mașinării de propagandă sau a fost un actor activ în implementarea ei?

Cert este că întreaga sa campanie „zero lei” este o minciună. Nu doar că banii au curs din surse dubioase, dar întreaga sa prezență online a fost umflată artificial. Ceea ce părea o mișcare populară nu a fost decât un castel din cărți de joc, ridicat pe like-uri false, interacțiuni cumpărate și o manipulare grosolană a percepției publice.

Dar, ca orice castel construit pe nisip, și această fabrică de iluzii se va prăbuși. Întrebarea e doar cine va mai crede în mitul lui Georgescu când cortina va cădea.

Călin Georgescu: impostorul, trădarea și banii murdari

Nu e nevoie să sapi prea mult pentru a descoperi că Călin Georgescu este un farsor de manual. Se prezintă drept un vizionar, un patriot și un luptător pentru suveranitate, dar banii care i-au finanțat campania sunt dubioși, rețelele care-l susțin sunt infestate de extremism, iar discursurile lui sună a propagandă Kremlin-style. Omul care se vrea salvatorul României este, de fapt, doar o marionetă a unor interese mult mai mari, cu firele trase din Est.

Bani murdari pentru campania „zero lei”

Pe hârtie, Georgescu s-a lansat cu un mesaj simplu: un candidat independent, neinfluențat de nimeni, care nu vrea bani de la stat sau de la partide. Un soi de mesia politic, rupt de corupția obișnuită.

Realitatea? Campania sa a fost susținută financiar printr-o rețea de spălare de bani și influență online care merge direct până la Rusia. O parte din bani au ajuns la Social Freak Ltd, o firmă britanică specializată în vânzarea de like-uri, comentarii și viralizare artificială pe TikTok. Patronul ei, Luke Askew, e un evanghelist britanic cu apucături de escroc digital, iar firma sa procesează plăți prin Cryptomus.com, un sistem de plăți criptografice rusesc. Deci, da, Georgescu era viral pe internet, dar nu pentru că românii l-au ales, ci pentru că un englez cu biblia într-o mână și cu un wallet de Bitcoin în alta a măsluit cifrele.

Ce e mai interesant e că Social Freak Ltd nu pare să fi făcut un business masiv din povestea asta. Veniturile lor oficiale sunt modeste, mult sub sumele vehiculate pentru campania TikTok a lui Georgescu. Asta ne lasă cu o singură explicație: banii au fost plimbați prin mai multe firme și entități obscure, iar ceea ce vedem este doar vârful aisbergului.

O prietenie cu extremiști, pro-ruși și mercenari ai influenței

Adevărata rețea a lui Călin Georgescu nu se află doar online, ci și în lumea dură a geopoliticii obscure. Se pare că omul a avut conexiuni mai vechi cu personaje dubioase, de la extremiști maghiari HVIM până la observatori de vot falși, folosiți de Kremlin pentru a legitima alegeri frauduloase în republici separatiste.

Un astfel de personaj este Roland Schatz, un elvețian care a reușit să creeze un ONG cu un nume pompos, UNGSII Foundation, pe care l-a vândut ca fiind parte a ONU, deși nu avea nicio legătură reală cu Națiunile Unite. Georgescu s-a lipit de acest ONG, prezentându-l ca pe o mare performanță profesională.

Tot în preajma lui Schatz apare un alt personaj interesant: Roman Gerasimov, un speaker motivațional cu trecut de propagandist al regimului Putin. În trecut, Gerasimov a lucrat pentru instituții media ruse sancționate la nivel internațional și a prestat pentru companii ca Gazprom, Rosneft și alte coloane vertebrale ale regimului rus.

Aceste conexiuni ridică întrebarea firească: de ce un om care pretinde că este un patriot suveranist învârte afaceri și contacte fix în rețelele pro-ruse?

Miliardele fantomă și promisiunile de carton

Georgescu nu doar că și-a inventat cariera la ONU, dar a fost și parte a unei escrocherii absurde: promisiunea unui miliard de euro pentru un hub de cercetare medicală la Brașov. Roland Schatz a lansat această gogoașă la Forumul Orașelor Verzi, iar fostul primar Allen Coliban chiar a crezut-o.

Dar banii n-au mai venit niciodată, iar site-ul de pe care se presupunea că ar fi trebuit să vină „miliardele” a dispărut în ceață. Doar că, între timp, imaginea lui Georgescu s-a consolidat ca fiind „un om respectat în structurile internaționale”. O minciună frumoasă, susținută de PR, viralizări false și discursuri flamboaiante.

Un „patriot” care joacă murdar

Dacă e ceva ce se desprinde clar din toată povestea lui Călin Georgescu, e că omul împreună cu gașca lui de extremiști, spălători de bani și influenceri de carton sunt doar instrumente într-un joc mult mai mare. Discursul lui anti-Soros, anti-UE și pro-românism este doar un refren reciclat din manualele propagandei trumpiste, adaptat la gusturile locale.

Azi, Georgescu se vinde drept apărătorul României, dar realitatea e alta: omul este doar un pion într-o schemă mai mare, care implică bani rusești, influență extremistă și minciuni cărate pe platforme sociale umflate artificial.

„Nu este libertate în România”, spunea Georgescu într-un discurs preluat de Russia Today în 2015. Nu știm dacă își dorea el mai multă libertate pentru români sau mai multă libertate pentru patronii lui din Est. Dar acum e mai clar ca niciodată: patriotarzii de carton sunt cei mai mari trădători.

Călin Georgescu: patriotarzii de serviciu și rețelele fantomă ale extremismului

Naționalist de carton, cu susținere din umbră

Călin Georgescu și-a clădit imaginea de „mare patriot” pe o rețea de minciuni bine ticluite, livrate publicului sub forma unui naționalism de vitrină. Cu o voce gravă și un aer de profet al neamului, omul acesta a livrat ani la rând aceleași sloganuri obosite, un amestec de nostalgia „dă-i cu dacii” și teoriile conspirației despre „marile puteri” care asupresc România. Ceea ce nu a spus niciodată, însă, este cum exact și-a asigurat poziția și cine au fost, de fapt, cei care l-au propulsat dintr-un birocrat mediocru în postura de „salvator al națiunii”.

Cazul rețelei Social Freak Ltd și a banilor pompați artificial în viralizarea campaniei lui este doar o bucată din acest puzzle. O piesă importantă care ne arată că în spatele discursului său „sincer și curajos” se află mecanisme bine puse la punct pentru manipulare în masă. Algoritmii TikTok nu i-au dus mesajul „organizat de popor”, ci cumpărarea masivă de interacțiuni, o strategie veche folosită de propagandiștii digitali ai Kremlinului.

Dar Georgescu nu e un caz singular. Formula lui este o copie palidă a ceea ce vedem peste tot în Europa – o nouă generație de extremiști populiști care își vând imaginea de rebeli anti-sistem, dar care sunt, de fapt, mai bine conectați decât oricine la diverse rețele subterane de influență.

Rețelele ONG-urilor fantomă – propaganda cu față europeană

Timp de decenii, Kremlinul și-a perfecționat tehnicile de infiltrare în politica europeană, construind „purtători de mesaj” care să livreze exact ce trebuie, când trebuie. România nu a făcut excepție.

În 2013-2015, o rețea întreagă de ONG-uri cu nume pompoase, care includeau în titlu „democrație” sau „drepturi”, lucrau cot la cot cu diverși lideri ai extremei drepte din Europa. Sub pretextul monitorizării alegerilor și al „legitimizării” regimurilor ilegitime, aceste structuri ofereau o acoperire elegantă pentru rețelele de destabilizare rusești.

În acest context apare și Georgescu. Pretinde că a activat în „înaltă diplomație”, că a lucrat „pentru ONU”, când, în realitate, singura sa legătură era un ONG fantomă, UNGSII, fondat de un elvețian obscur, Roland Schatz. O structură fără nicio legătură reală cu Națiunile Unite, dar care își folosea acronimul pentru a crea iluzia unei validări internaționale.

Să nu ne înșelăm: aceste tipuri de ONG-uri nu sunt simple „entități non-profit”, ci vehicule strategice ale influenței rusești. Ele creează imaginea unui sprijin internațional pentru anumite figuri politice, validându-le candidatura sau mesajele. Între timp, aceleași figuri vorbesc despre „suveranitate”, în timp ce servesc perfect interesele Moscovei.

Cazul Brașov – cum se livrează „tunurile” economice

Poate părea amuzant că Georgescu și-a trecut în CV o funcție inexistentă la ONU, dar mai puțin amuzant este că aceeași rețea s-a folosit de România pentru a promite tunuri financiare. La Brașov, UNGSII se lăuda că va atrage un miliard de dolari pentru un „hub de cercetare medicală”. Primarul de atunci, Allen Coliban, a crezut povestea și a mers până la Davos să promoveze orașul.

Însă, surpriză: banii n-au mai venit. Așa-zisul fond de investiții era o fantomă, iar întreaga operațiune s-a dovedit o gogoașă umflată. Dar scopul fusese deja atins: se crease iluzia unui sprijin internațional pentru aceste personaje dubioase.

Și, mai interesant, printre cei care se învârteau pe lângă UNGSII apare un rus discret, Roman Gerasimov. Jurnalist de televiziune, specializat în organizarea de evenimente pentru Gazprom, Rosatom și alte companii controlate de statul rus. Ce coincidență…

Călin Georgescu – un „suveranist” care nu poate explica nimic

În fața acestor date, întrebările esențiale rămân:

• Dacă Georgescu este un naționalist adevărat, de ce are în CV un ONG obscur cu nume pompos, dar fără activitate reală?
• Dacă este un suveranist convins, de ce a lucrat cu structuri care activează la marginea influenței rusești?
• Dacă este atât de „iubit de popor”, de ce a avut nevoie să își cumpere viralizarea pe TikTok printr-un intermediar care folosește un procesator de plăți rusesc?

Aceasta este problema fundamentală a noilor figuri ale extremismului din România: nu doar că sunt personaje prefabricate, dar nici măcar nu pot susține propriile lor povești. Discursul „patriotic” al lui Georgescu nu rezistă nici măcar la o analiză superficială.

Adevăratul „suveranism” nu se construiește pe minciuni și conexiuni dubioase. Și nu, nu are nevoie de bani murdari din criptomonede sau rețele de influență care servesc intereselor străine.

Dacă Georgescu vrea cu adevărat să fie „liderul națiunii”, să răspundă la aceste întrebări. Altfel, e doar un alt pion care joacă pe tabla Kremlinului.