Ineu: Bijuteria istorică a Țării Zărandului, aproape de finalizarea restaurării

Publicat: 14 iul. 2024, 08:14, de Radu Caranfil, în Turism

Ineu, un oraș cu o istorie profundă, situat pe valea Crișului Alb, în inima Țării Zărandului, se apropie de un moment crucial în revitalizarea sa turistică și culturală. Restaurarea Cetății Ineului, un edificiu emblematic deținut în trecut de figuri istorice marcante precum Iancu de Hunedoara și Mihai Viteazul, este aproape de finalizare, promițând să aducă un suflu nou acestei localități pitorești din județul Arad.

Un colț de lume plin de farmec și istorie

Ineu nu este doar un popas pe harta turistică a României, ci un loc deosebit care oferă o combinație rară de peisaje naturale și patrimoniu istoric. Drumul vinului din podgoria Miniș-Măderat începe de aici, oferind o călătorie printr-o regiune viticolă cu tradiție, iar pescăriile și Dealul Viilor completează acest tablou idilic cu frumusețea lor naturală. Apa de la Mocrea, renumită încă din perioada romană, și pădurile care înconjoară orașul aduc un plus de valoare acestui loc, transformându-l într-o destinație atractivă pentru iubitorii de natură.

Cetatea Ineului: o reîntoarcere la glorie

Lucrările de restaurare a Cetății Ineului, începute în 2022 după o serie de întârzieri, se apropie de finalizare. Acest proiect ambițios, în valoare de aproape 24 milioane de lei, este derulat de firmele Graphic Space SRL din Timișoara și Tehnodomus SRL, și promite să readucă cetatea la splendoarea sa de odinioară. Primarul Călin Abrudan a anunțat că lucrările includ montarea geamurilor, izolarea podului și finisarea turnurilor, iar acum se lucrează intens la acoperișul din partea de sud-est.

Descoperirile arheologice, cum ar fi urmele de palisadă din partea sudică, adaugă o dimensiune suplimentară proiectului, subliniind importanța istorică a cetății. În planurile de viitor se numără și restaurarea moscheii din fața cetății și a bastionului vechi de pe aripa sudică, continuând astfel eforturile de conservare și promovare a patrimoniului local.

De la ruine la destinație turistică majoră

Istoria Cetății Ineului este una tumultuoasă și fascinantă. Construită inițial în 1387, cetatea a trecut prin mâinile unor figuri istorice importante și a fost martora unor lupte semnificative. De la Iancu de Hunedoara la Mihai Viteazul și otomani, cetatea a fost un punct strategic în numeroase conflicte. Actuala cetate, reconstruită în stilul Renașterii târzii între 1645 și 1652, a fost ultima reabilitată în anii 1975-1976, când a servit ca școală profesională.

O nouă eră pentru turismul din Ineu

După finalizarea lucrărilor de restaurare, Cetatea Ineului va deveni un pol de atracție turistică, adăpostind săli de conferințe, săli de exponate, apartamente tematice, o cramă, un muzeu și ateliere de meșteșuguri tradiționale. Această transformare nu doar că va revigora interesul pentru istoria locală, dar va stimula și economia locală prin atragerea unui număr mare de turiști și investiții.

O Moară cu foarte mult Noroc!

Ineu, cu bogatul său patrimoniu și peisaje naturale încântătoare, se pregătește să-și redescopere gloria de odinioară prin restaurarea Cetății Ineului. Această inițiativă nu doar că readuce la viață un monument istoric de importanță națională, dar consolidează și poziția orașului pe harta turistică a României și a Europei. Pentru turiști, istorici și localnici deopotrivă, Cetatea Ineului este mai mult decât un simplu obiectiv; este o punte între trecut și prezent, o mărturie a istoriei și un promițător simbol al renașterii culturale și economice.

Câteva gânduri proprii

Ineu este locul fermecat al copilăriei mele. Vacanțele, mari, mici și mijlocii, se petreceau acolo și le-aș fi dorit nesfârșite. Un loc binecuvântat Ineul, cu bacii și nanele lui, cu vremea blândă și Crișul numai bun de scaldă și pescuit… cu Dealul Viilor, unde fiecare localnic are măcar 4-5 rânduri de vie și o colnă pricăjită… cu tot ce ar putea compune o copilărie fabuloasă, în care nu exista nici un moment de plictiseală.

Cetatea Ineului este peste drum de casa bunicului. Era ceva școală profesională pe-atunci. În curtea Cetății se încingeau miuțele aprige cu toată copilimea din Cotul Morii și elevii profesionalei, care urmau să devină mozaicari-faiențari sau, cine știe, poate chiar zidari, meșteri mari.

Clădirea era prăpădită dar impunea vizual prin amestecul de stiluri în care fiecare veac crezuse de cuviință să-i prelungească legenda. Compozită, rece, amenințătoare, era o enigmă, pentru copilul care eram, cum de putea cineva să învețe înăuntrul acestei huidume părăginite.

Astăzi… privesc uluit cum renaște Cetatea. Mi se pare extraordinar că, până la urmă, cineva a înțeles că Ineul a fost dăruit cu acest fort fascinant și că, dacă vrei, poți adăuga, la farmecul de urbe molcomă și reputația Morii cu Noroc, un obiectiv turistic major. S-au găsit bani și, uite, proiectul de restaurare e pe cale să devină realitate.

Nu am mai trecut de mult prin Ineu. Îmi promit mereu că o voi face. Și văzând fotografiile de la fața locului, îmi mai promit o dată. De data aceasta mă voi ține de cuvânt!