Îngerul i-a dat un mănunchi de stele bradului: Creștinarea pomului de iarnă

O legendă creştină spune că în noaptea Naşterii Mântuitorului, flora, fauna şi toate creaturile vii, au venit la Betleem cu daruri. Micul brad nu avea însă niciun cadou…

Și era atât de obosit încât nu a putut să ţină piept copacilor mai mari care l-au împins în spate pentru a-l ascunde vederii. Dar atunci, unui înger din apropiere i s-a făcut milă şi a indicat unui mănunchi de stele să vină să se aşeze pe ramurile delicate ale brăduţului. Când pruncul Iisus a văzut frumosul brăduţ luminat, a zâmbit şi l-a binecuvîntat, îndemnând ca din acel moment brazii să fie împodobiţi cu lumini, în perioada Crăciunului, pentru a fi pe placul copiilor

Bradul în mitologia românească

În tradiția populară românească, bradul este prezent, în fiecare din cele trei momente importante din viață omului: naștere, nuntă și moarte. La noi a existat obiceiul butucului de Crăciun, ritual azi dispărut, dar atestat încă de la romani. Un trunchi de brad tăiat (jertfit) era ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, pentru a simboliza moartea şi renaşterea divinităţii, a zeului autohton Crăciun. Şi dacii aveau un cult pentru brad, dar cu înţeles total diferit (pe care îl mai găsim şi astăzi în unele zone ale ţării): bradul era un copac tăiat la nuntă sau la moartea cuiva. În cadrul ritualului de înmormântare bradul reprezenta „nunta” mortului cu divinitatea şi natura.

În unele zone ale țării există tradiția, astăzi pe cale de dispariție, de a se sădi un brad la nașterea copilului. Desigur, simbolic, cei doi, bradul și copilul, erau infratiti. De asemenea, tot la naștere, se mai obișnuia că moașă să închine nou-născutul în față unui brad. Bradul de nuntă, frumos împodobit, încă își are rolul sau important în cadrul ceremoniei nupțiale, în mai multe zone ale țării. De obicei, bradul de nuntă este purtat de cavalerul de onoare, atunci când mireasă merge la o fântână, dar și la biserica.

La înmormântare, bradul apare mai ales atunci când persoană decedată este un tânăr care nu s-a cununat. Bradul este imbodobit cu fructe, dulciuri și flori, care se împart de pomană. Tot sub brad, bătrânii de altă dată își țineau scaunele la judecată. În Moldova, există obiceiul că în crengile goale ale bradului să se pună turtă dulce sub formă de pasăre, care să amintească de sufletele morților.

Creştinarea pomului de iarnă

Patriarhul Daniel a vorbit despre creştinarea pomului de iarnă, care a fost transformat de creştini în pomul de Crăciun. „Primele podoabe care au fost puse în brad au fost ostiile, în Biserica Romano-Catolică, folosite pentru împărtăşanie, cum am zice noi prescurile noastre, nu cele sfinţite, dar pregătite pentru sfinţire. E ca şi când primul pom de Crăciun avea atârnate în el prescuri. Mai târziu s-a pierdut semnificaţia aceasta a legăturii dintre Euharistie şi pomul vieţii care este Hristos. Pomul vieţii era în mijlocul Raiului, dar din neascultare faţă de Dumnezeu, protopărinţii noştri au pierdut ocazia de a ajunge la el. Însă Hristos-Domnul, Noul Adam, prin ascultare desăvârşită până la moarte pe cruce S-a arătat a fi El Însuşi pomul vieţii care dăruieşte viaţă prin Sfânta Euharistie şi Învierea din morţi. Este foarte profundă legătura aceasta între pomul de Crăciun, ieslea din peşteră, Sfânta Euharistie şi Învierea Domnului”, a arătat Patriarhul României.