Interesul tinerilor pentru politică: o creștere timidă, dar semnificativă

În 2019, 76% dintre tinerii români declarau că nu sunt interesați de politică. În 2024, acest procent a scăzut la 45%, iar 18% dintre tineri se declară interesați de politică . Această creștere, deși modestă, indică o tendință pozitivă în implicarea civică a noii generații.

Reconfigurarea ideologică: spre dreapta

Studiul FES evidențiază și o schimbare în orientarea ideologică a tinerilor. În 2024, aproximativ 30% dintre tinerii români se poziționează la dreapta sau extrema dreaptă a spectrului politic, în creștere cu 10% față de 2019. În același timp, procentul celor care se identifică cu stânga sau extrema stângă a scăzut de la 18% la 12% . Această reconfigurare sugerează o preferință crescută pentru valorile conservatoare și naționaliste în rândul tinerilor.

Cauzele dezinteresului și ale schimbării ideologice

Mai multe motive pot explica dezinteresul persistent al tinerilor față de politică și orientarea lor spre dreapta:

1. Lipsa reprezentării: Mulți tineri nu se simt reprezentați de partidele politice tradiționale, percepute ca fiind corupte și ineficiente.
2. Educația politică deficitară: Doar 40% dintre tineri spun că știu puțin sau deloc despre politică, ceea ce limitează capacitatea lor de a se implica activ.
3. Influența rețelelor sociale: Platformele online au devenit surse principale de informare, dar și de dezinformare, influențând percepțiile politice ale tinerilor.
4. Neîncrederea în democrație: Mai mult de o treime dintre tineri au încredere în foarte mică măsură sau deloc în democrația din România, iar alți 4 din 10 au încredere în mică măsură .

De ce tinerii NU cred în clasa politică? Pentru că au înțeles jocul real

Să ne întrebăm direct: cum ar putea avea încredere tinerii într-un sistem politic care, de peste 30 de ani, produce aceleași rezultate catastrofale sub ambalaje diferite?

Clasa politică românească, indiferent de culoarea declarată sau logo-ul de partid, funcționează – în percepția validă a tinerei generații – ca o castă autoreproductivă. Nu există o cultură a responsabilității, nu există transparență reală, iar noțiunea de „interes public” a fost golită de conținut și transformată într-un simplu clișeu de campanie.

Tinerii, mai conectați ca niciodată la realitățile din alte țări și la multiple surse de informare, au înțeles că scopul real al jocului politic românesc nu este binele comun, ci accesul la resurse: funcții, bugete, sinecuri, influență informală. Politica nu este, în România, un spațiu de idei, ci o bursă a oportunismului.

Politica – percepută ca o industrie de extracție, nu ca un spațiu al construcției

Pentru tineri, mai ales cei educați și activi digital, politica românească seamănă tot mai mult cu o exploatare minieră: partidele își bagă sapa în bugetul public, în resursele europene, în sistemul bugetar și extrag beneficii pentru rețelele lor. Nu există o viziune pe termen lung, ci doar cicluri electorale scurte, în care promisiunile se adaptează rapid la public, fără intenția de a fi respectate.

Această realitate produce dezgust, nu entuziasm. De aici și apatia aparentă: tinerii nu sunt pasivi, ci scârbiți. E o diferență importantă. Nu asistăm la o lipsă de idei sau de valori în rândul tinerilor, ci la un refuz al unui sistem perceput ca viciat iremediabil.

Apariția unui cinism precoce

Un alt simptom grav al acestei rupturi este apariția unui cinism politic precoce. În loc să treacă, ca în alte societăți, printr-o perioadă de idealism politic tineresc, mulți români ajung la 20 de ani cu o viziune „bătrână” asupra democrației: „toți sunt la fel”, „nimic nu se schimbă”, „n-ai cu cine”. E greu de contrazis această percepție, când generațiile politice se succed fără să se schimbe cu adevărat regulile jocului.

Când „modelele” sunt hoți cu PR, dezinteresul e o formă de luciditate

În fond, cum să pretinzi implicare politică din partea tinerilor când „modelele” pe care le văd în acțiune sunt personaje dintr-o tragicomedie de provincie? Când baronii locali se plimbă cu girofarul de la un chef la altul, când miniștrii nu știu ce minister conduc, iar parlamentarii sunt selectați după obediență, nu după competență?

Tinerii văd. Tinerii înțeleg. Îi privesc pe politicienii care își dau cu părerea despre educație fără să fi citit o carte, care vorbesc despre muncă în timp ce trăiesc din sinecuri și numiri pe criterii de cumetrie, care aplaudă „valori tradiționale” din spatele unor vile construite pe combinații. Ce motivație ar putea avea un adolescent lucid să se alăture acestui spectacol al imposturii?

ACEST tip de ”politică”

Nu, tinerii nu fug de politică. Ei fug de acest tip de politică. Ceea ce, paradoxal, îi face mai lucizi decât întreaga generație care încă mai pune ștampila pe „ăla mai puțin rău”.

Poate că din această luciditate va apărea, cândva, și o ruptură reală. Până atunci, însă, dezinteresul nu e resemnare. E o formă de rezistență. Tăcută, dar extrem de clară.