Interviu. Ce rost mai are astăzi cultura? Anca Drăgoi: “Răsplătiți actul cultural de câte ori aveți ocazia”

Cultura e cea care ne definește uman și social, individual și colectiv. Este cea care ne pune întrebări, uneori revelatoare, ne împinge și ne provoacă să reflectăm și să căutăm răspunsuri care nu vin întotdeauna ușor.

Mobilizator spus, dar ce rost mai are astăzi cultura? Mai ales că pandemia a “mazilit-o” îndelung. Mai are vreo șansă? Desigur, există încă oameni care cred în menirea culturii, orice ar fi. Printre ei Anca Drăgoi, Director Executiv – Fundația9.

A trăit și  învățat până la vârsta de  14 ani în comuna în care s-a născut, pe valea Siretului, în județul Suceava. A mers la liceu la Iași unde a absolvit o clasă cu predare bilingvă în franceză și apoi și-a continuat drumul la Cluj, unde a absolvit secția de Management la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai. A obținut licența de economist cu specializare în Managementul Instituțiilor Europene în 2007, chiar în anul în care România intra în Uniunea Europeană. Și se simțea pregătită să îmbrățișeze o carieră fie în administrația europeană, fie într-o multinațională.

N-a fost să fie așa…

Anca Drăgoi, de ce nu a fost să fie așa cum preconizai?

Pentru că viața mi-a deturnat planurile și imediat după facultate am început o colaborare cu echipa Festivalului Internațional de Film Transilvania care a durat 4 ani. Când am plecat din această echipă prinsesem deja rădăcini în cultură și rolul meu – administrativ, operațional, de fundraiser și ulterior de  management, s-a rostogolit apoi prin alte organizații și instituții unde am fost, pe rând, angajat, colaborator freelancer, antreprenor, demnitar și, în prezent, director executiv pentru Fundația9, funcție în care mă găsiți acum.

Așa că mă pot considera o nomadă cu o singură constantă profesională: domeniul culturii în care lucrez de mai bine de 14 ani.

Ce înseamnă cultura pentru tine?

„Art should comfort the disturbed and disturb the comfortable” spune un citat inspirat de vorbele umoristului american Finley Dunne…Pentru mine personal, cultura a fost și va rămâne plăcere, refugiu, regăsire: cărțile, cinematografia, muzica, pictura mi-au adus întotdeauna forme de bucurie și revelație pe care, cred, doar natura le poate egala. Când eram mică, mergeam la biblioteca din sat de unde împrumutam cărți pentru că-mi permiteau să-mi creez un univers mult mai fascinant decât ceea ce găseam în jur. Încă mă mir și acum, la vârsta adultă, că sunt atât de mulți oameni care-și refuză asta. Sau poate nu știu cât frumos se poate ascunde.

Care este rolul Fundației9 în sectorul cultural? Întrebare valabilă pentru  înainte și după declanșarea pandemiei.

Fac un pas în spate ca să mă desprind de poziția pe care o ocup în prezent în Fundația9 și să pot spune cât mai obiectiv posibil că această fundație este o inițiativă pe care o apreciez foarte mult.

Sunt interesată de filantropie ca fenomen și instrument de sprijin în dezvoltarea societății civile. Așa că urmăresc cu mare interes inițiativele private de oriunde din lume care se ocupă, cu precădere, de investiții programatice în sectorul cultural. E un act curajos și vizionar pe care și l-a asumat și BRD Groupe Societe Generale, partenerul fondator al fundației, înființând această organizație 100% privată din România care sprijină cultura prin mai multe programe: Scena9 – un amplu program de jurnalism cultural fondat acum 6 ani care dezvoltă site-ul scena9.ro ca platformă de radiografiere e fenomenelor și vocilor culturale din scena românească și o revistă-eveniment tipărită anual și Rezidența BRD Scena9 – un spațiu deschis într-o clădire monument istoric ce a aparținut Regelui Mihai și care găzduiește, produce și co-produce o diversitate de evenimente din zone artistice diferite: de la arte vizuale (cinema, artă contemporană, instalații) până la literatură, sunet, întâlniri cu personalități, seri de dezbateri, dialog și schimb de idei.

De asemenea, între 2018-2020, Fundația9 a dezvoltat un program creat în memoria regizorului Lucian Pintilie – Fondul de cinema Lucian Pintilie – prin care a acordat burse tinerilor cineaști și a restaurat în format digital 4K, filmul Balanța, difuzat în cinematografele din țară și pe Netflix România începând din toamna anului trecut. În 2020, în contextul extraordinar impus de pandemie, am creat ARTISTS ROOMS, un program de micro-granturi pentru artiștii independenți pentru a-i ajuta să-și continue activitatea pe durata izolării.

Toată munca noastră de la fundație este gândită pentru a-i deservi atât pe artiști și creatori, cât și pe public: încercăm să definim și redefinim noi gusturi pentru ca, în timp, sperăm, să putem contribui la formarea unor noi generații de public consumator de cultură.

Pot ajuta micile evenimentele la întreținerea suflului cultural al țării noastre? Sunt ele ca un colac de salvare pentru iubitorii de cultură?

Pandemia COVID-19 ne-a arătat cum acele întâmplări pe care le încadrăm în categoria de forță majoră chiar pot să se întâmple dându-ne viețile peste cap și măturând efectiv peste noapte toate planurile noastre bine făcute. 

În cazul unor evenimente sau programe de amploare, o pandemie determină regândirea lor radicală: soluții de avarie, acte de curaj, transfer în online, amânare, anulare.

Eu cred mult în forța evenimentelor mici și medii ușor adaptabile schimbărilor și mediului în care activează. De exemplu evenimentul nostru de anul trecut –  CINEVARA, s-a încadrat perfect în această categorie și s-a dovedit a fi un program bine primit și dorit de public, dat fiind că din cele 9 proiecții de peste vară, pentru 8 dintre ele biletele au fost epuizate. Dacă ar fi să replicăm un program ca CINEVARA (mă refer la dimensiuni, nu domeniu), cred că astfel de programe, mai mici, dar agile sunt foarte necesare și binevenite peste tot în țară, și în special în comunități în care evenimentele de tip instituție, grandioase (de care sectorul are în aceeași măsură nevoie) nu ar putea avea loc și nici rost. În fapt, astfel de evenimente sunt un colac de salvare nu doar pentru iubitorii de cultură existenți, ci mai ales pentru cei în devenire.

Ce rost are astăzi cultura? Este mai importantă sau mai irelevantă decât în trecut?

Cred că sunt mai multe paliere de observare și de reamintire a importanței culturii.

Pe de-o parte, cultura nu este un sector static fără legătură cu societatea, ci o parte esențială a ei, doar că fiind greu de măsurat, alegem de multe ori să-i negăm efectele și rolul. De aceea, de câteva decenii încoace, în politicile publice globale, cultura este valorizată tot mai mult în raport cu alte domenii: turism, dezvoltare (axa urban-rurală sau Nord-Sud), industrii creative, economie, sănătate (strâns legată de starea generală de sănătate a oamenilor și a comunităților sau recomandată ca formă de terapie). Toate aceste sectoare au instrumente de cercetare care permit inventarierea unor rezultate. Este suficient să ne uităm la impactul cultural în redefinirea unor comunități limitrofe sau, nu mai mult, la programe ale comunității europene devenite deja tradiție precum premiul inițiat de către fosta ministră a culturii din Grecia Melina Mercouri, prin care orașe ale Uniunii Europene concurează pentru titlul de capitale culturale ale culturii în fiecare an. De ce am continua să facem asta dacă nu pentru a celebra cultura și a ne reaminti cât de vital este rolul pe care îl are în definirea societăților în care trăim?

Pe de altă parte, la nivel individual, cultura are beneficiile sale intrinseci: plăcere, relaxare, stimularea gândirii critice, învățare. Să nu uităm că în lunile de izolare cultura a fost unul dintre cei mai fideli și consecvenți aliați ai noștri: teatru online, cărți, filme, chiar și muzică clasică! În sfârșit, pe termen lung, într-o perspectivă macro, cred că în sensul ei larg, cultura va fi cea care va stabiliza umanitatea într-un viitor tot mai greu de înțeles de către noi, oamenii prezentului.

Este suficient să urmărim declarațiile antreprenorilor din revoluția digitală pe care o traversăm, care, în mod paradoxal, pledează tot mai mult pentru educația liberală și umanistă a tinerei generații ca să ne reconfirmăm relevanța culturii.

Într-o lume imaginabilă care devine tot mai robotizată, în care vom împărți locurile de muncă și spațiile de locuit cu inteligența artificială, vom avea nevoie tot mai mult de o limbă comună, proprie oamenilor și imposibil de replicat sau de imitat: cea a culturii, a artelor liberale, a umanismului.

Cum s-a descurcat  fundația pe fondul “lecției” anului trecut?  

Din luna martie anul trecut ne-am mutat programarea artistică de la Rezidența BRD Scena9 în mediul online și am creat programul de micro-granturi. A urmat CINEVARA, seria de filme de patrimoniu proiectate printr-un parteneriat extraordinar cu fundația americană The Film Foundation, înființată acum 30 de ani de regizorul Martin Scorsese, apoi am găzduit expoziția Museum of Broken Relationships a Rețelei Naționale a Muzeelor din România și a muzeului din Zagreb, Croația.

Pentru sfârșitul de an 2020 ne-am retrâns mult planurile pentru că nu am vrut să ne expunem vizitatorii la vreun risc de îmbolnăvire în spațiul închis, astfel că odată ce am terminat acțiunile din grădina Rezidenței ne-am limitat la expoziții de artă contemporană la care publicul a avut acces doar pe bază de programare, pentru a putea controla fluxul de participanți.

Ne-am încheiat anul cu o expoziție dedicată tinerelor voci din arta contemporană: AICI.ACUM selectate de trei curatoare prolifice din muzică, cinema și arte vizuale.

Și în acest an ce pregătiți?

Cele două programe anuale Post Muzica și Intersecțiile de miercuri rămân online și pot fi în continuare vizionate pe pagina Rezidenței BRD Scena9, sperând că vor ajunge cu ajutorul internetului la un public cât mai divers, inclusiv din diasporă. Scena9 derulează un proiect editorial sub forma unei fanzine (reviste a fanilor), numit Capitale, care revizitează viața culturală din trei orașe foste capitale din România – vorbim despre Sulina, Herculane și Moinești, pregătind în același timp cel de-al treilea număr al revistei în print care a fost lansată la finalul anului și care poate fi cumpărată online.

În 2021, eforturile noastre se concentrează pe dezvoltarea programelor existente: Scena9 ca platformă de jurnalism cultural și Rezidența BRD Scena9 ca spațiu de explorare și întâlnire a publicului cu arta contemporană. Vom vorbi despre subculturi și fenomene care au alimentat curentele culturale de masă, vom căuta răspunsuri la problemele și dilemele actuale de la rolul femeii în societate la etica în mediul online, vom urmări și vom scoate la lumină potrete uitate de artiști și voci noi din generația tânără.

Ne propunem să continuăm ce am început prin proiecte care au devenit deja tradiție: CINEVARA, Intersecțiile de miercuri sau Post Muzica și să adăugăm noi expoziții și evenimente, colaborări și parteneriate cu alte organizații care să ne permită extinderea către alte regiuni și alte publicuri decât cel bucureștean.

Vă invităm să ne urmăriți îndeaproape!

Viitorul activității tale cum îl vezi?

Sunt optimistă. Am reușit să ne adaptăm, atât noi personal, cât și planurile pe care ni le făcusem, unor luni și unui viitor deloc clare. A fost un exercițiu bun, până la urmă, care ne-a apropiat ca echipă, ne-a ascuțit simțurile și ne-a făcut mai atenți în alegeri și consumul de resurse. Sper și cred că vom continua să construim în această direcție, având de partea noastră votul de încredere și sprijinul financiar și moral al partenerului nostru fondator.

Un mesaj pentru comunitatea, mică sau mare, a iubitorilor de cultură?

Consumați artă cu încredere și răsplătiți actul cultural ori de câte ori aveți ocazia, fie financiar, fie recomandându-l (atunci când accesarea lui este gratuită) mai departe prietenilor, familiei, celor apropiați și nu numai. Cultura are nevoie de o susținere permanentă pentru a-și îndeplini misiunea.

Credit forto: Alberto Grosescu