Interviu cu un fost consumator de droguri: În România nu se prind adevărații traficanți de droguri!
Într-o Românie în care problema drogurilor pare să scape de sub control, un fost consumator rupe tăcerea și expune realitatea dură a traficului de substanțe interzise. „În România nu se prind adevărații traficanți de droguri!”, spune acesta, acuzând un sistem corupt în care sute de mii de euro sunt direcționați către șpăgi pentru a proteja capii rețelelor de trafic. Într-un interviu exclusiv, ne-a vorbit despre experiența sa personală și despre modul în care sistemul permite ca această problemă să continue, într-un cerc vicios al dependenței, corupției și injustiției.
Problema drogurilor în România nu este doar una de sănătate publică, ci și de corupție și justiție, conform mărturiei unui fost consumator care a decis să vorbească despre experiențele sale. În interviul acordat, acesta dezvăluie cum, de cele mai multe ori, cei prinși sunt consumatorii și traficanții de nivel mic, în timp ce marii capi ai rețelelor de droguri rămân în libertate, protejați de un sistem corupt. El subliniază că mulți bani, chiar sute de mii de euro, se duc către șpăgi pentru a acoperi operațiunile ilegale și pentru a menține în umbră adevărații lideri ai pieței negre de droguri.
Salut! Îți mulțumesc că ai acceptat să vorbești cu noi despre o problemă atât de serioasă, cum sunt drogurile și impactul lor asupra societății. În primul rând, ai putea să ne spui cum a început totul pentru tine?
M.: Bună ziua! Sigur, o să încerc să fiu cât mai sincer. Totul a început destul de simplu, ca o curiozitate, ca o încercare de a experimenta ceva nou. Am început cu droguri ușoare, mai mult din cauza presiunii sociale și a prietenilor din cercul meu. Dar apoi lucrurile au scăpat de sub control, iar curiozitatea s-a transformat în dependență. Am început să folosesc substanțe mai puternice și, înainte să-mi dau seama, eram prins într-un cerc vicios din care nu știam cum să ies.
A fost dificil să renunți la droguri? Ce te-a determinat să faci asta?
M.: Da, a fost foarte dificil. Renunțarea la droguri este mai mult decât o simplă decizie; este o luptă constantă cu tine însuți. Fiecare zi este o provocare. Dar, în cele din urmă, am realizat că viața mea se prăbușea complet. Am pierdut prieteni, familie, sănătate. Am fost aproape să ajung pe stradă. Momentul în care am decis să renunț a fost când am văzut cum suferă cei apropiați din cauza mea. Atunci mi-am dat seama că trebuie să schimb ceva, pentru mine și pentru ei.
Vorbești despre sistemul care gestionează problema drogurilor în România. Ai menționat că „adevărații traficanți nu sunt prinși”. De ce crezi că se întâmplă asta?
M.: Asta e o întrebare complexă. Din experiența mea, vă spun că sistemul este foarte corupt. Sunt mulți bani, sute de mii de euro care merg în șpăgi către sistemul polițenesc, politică și alte structuri. E o întreagă rețea care se susține reciproc. Așa merg lucrurile într-un sistem în care drogurile sunt interzise. De multe ori, sunt prinși doar cei mici, consumatorii sau traficanții de nivel mic, dar adevărații capi rămân mereu în umbră. Ei au resurse, relații și pot să-și cumpere libertatea.
În viziunea intervievatului, o parte din această problemă ar putea fi ameliorată printr-o schimbare a abordării față de droguri, poate chiar prin reglementarea lor. Cu toate acestea, el recunoaște că o simplă legalizare nu va rezolva toate problemele; este nevoie de o strategie complexă care să implice educație, prevenție, și o reformă a sistemului juridic.
Crezi că legalizarea drogurilor ar putea schimba această situație?
M.: Este o discuție delicată. Nu spun că legalizarea este soluția perfectă, dar cred că ar putea schimba dinamica. Dacă drogurile ar fi reglementate și controlate, poate că am putea elimina o parte din corupție și bani negri care alimentează sistemul acum. Dar, pe de altă parte, este important să avem programe eficiente de educație și prevenție. Problema drogurilor nu poate fi rezolvată doar prin legalizare; trebuie să fie o abordare complexă, care să implice educație, sănătate și justiție.
Cum vezi tu viitorul în ceea ce privește problema drogurilor în România?
M.: Nu știu exact, dar cred că va trebui să se schimbe ceva. Nu putem continua așa, într-un sistem corupt unde doar cei mici sunt sacrificați, iar cei mari scapă mereu. Poate că va fi nevoie de mai multă presiune din partea societății, poate că va trebui să avem oameni curajoși în poziții cheie care să nu se lase cumpărați. Dar, până atunci, este important ca oamenii să fie informați și să înțeleagă adevărata dimensiune a problemei.
Acum să vorbim și cu subiect și predicat, spre exemplu recentul caz al profesorilor din Buzău reținuți pentru trafic de droguri. Cum de s-a ajuns în aceea situație?
M.: Situația celor doi profesori chiar nu o cunosc, dar mi-ați ridicat mingea la fileu, tot în aceea perioadă a apărut cazul lui Mihnea, un prieten din Buzău pe care îl plăteam mai multe persoane, consumatori de droguri. Cum îl plăteam?! Adică îi plăteam drumul până la București să ne cumpere și nouă substanțele de care noi eram dependenți. El achiziționa online prin criptomonede de la persoane cu identități false prin diverse platforme, iar aceștia lăsau ”marfa” în diverse locuri din București, parcuri, coșuri de gunoi sau locuri unde nu puteau atrage atenția publicului. Acum, el a picat la mijloc! Este în arest la Penitenciarul Mândrești, el nu făcea trafic de droguri, doar achiziționa substanțele de care el și noi eram dependenți. Acum ajungem la aceeași întrebare: De ce nu sunt prinși adevărații traficanți de droguri, cei care aduc drogurile de peste granițe și îl comercializează la scară largă?
Îți mulțumesc pentru sinceritate și pentru că ai ales să împărtășești această poveste cu noi. Sperăm că experiența ta va deschide ochii multor oameni.
M.: Mulțumesc și eu. Dacă povestea mea poate ajuta măcar o persoană să evite greșelile pe care le-am făcut eu, atunci a meritat.
Îmi prezenta un apropiat zilele trecute diverse persoane care doresc să se afirme și să-și facă vizualizări și followers pe rețelele de socializare, pentru că militează pentru legalizarea și interzicerea polițiștilor de a mai controla fără mandat persoanele suspecte că dețin sau transportă droguri. Ba mai mult se aduce în discuție și problema registrului consumatorilor de droguri, cum că ar fi ilegală verificare periodică a persoanelor din zona de risc. Ba mai mult se menționează că: ”Sunt minori de 12 ani titrați ca mari traficanți de droguri”, și aici vreau să spun un lucru care l-am văzut cu ochii mei, minori de 12 ani trimiși la diverse festivaluri de muzică trap, care sunt folosiți drept transport de droguri pentru că trec mult mai ușor de filtrele de intrare.
Citește și: Piața online de droguri din România EXCLUSIV
Intervievatul își exprimă speranța că viitorul va aduce schimbări, însă subliniază că aceasta depinde de curajul și voința unor oameni cheie din justiție și politică, precum și de presiunea exercitată de societate. Povestea sa este un apel la conștientizare și o invitație la discuții mai ample despre o problemă care afectează întreaga țară. Articolul nu se vrea un promotor al legalizării consumului de substanțe din România, ci dimpotrivă, prudență maximă și prinderea adevăraților capi ai mafiei drogurilor din România.