Între catastrofă nucleară și Ceaușescu: Cernobîlul văzut din România (VIDEO)

În ucraineană Чорнобиль, transliterat: Ciornobîl, în rusă Чернобыль…26 aprilie 1986, ora locală 1:22 minute si 44 de secunde. În cursul unei încercări la putere scăzută, cerută de autoritatea centrală de la Moscova, reactorul numarul 4 al centralei ucrainene de la Cernobîl (110 km nord de Kiev) a atins în câteva secunde o putere de 100 de ori valoarea nominală.

În România, Ceauşescu a aflat adevărul. Poporul a aflat adevărul din auzite. Reactorul de la Cernobîl fost distrus. O cantitate de radioactivitate de ordinul a 12 exabecquereli (-300 Mci) a fost eliberată în atmosferă timp de circa zece zile, contaminând într-o măsură semnificativă o zonă de 150.000 kilometri pătraţi, locuită de aproximativ 6 milioane de persoane şi provocând o creştere a radioactivitaţii în cea mai mare parte a Europei.

Înainte de Cernobîl se mai întâmplaseră două accidente majore: în 1957, cel al reactorului UNGG de la Windscale, Marea Britanie, şi în 1979 cel al reactorului REP nr. 2 de la centrala Three Mile Island din SUA. Fiecare dintre cele două accidente au fost clasificate pe nivelul 5 al scării internaţionale a evenimentelor nucleare creată după Cernobâl- scara INES, care cuprinde 8 niveluri (de la 0 la 7).

Ce a apărut în mass-media din România

În presa României anului 1986, accidentul a fost relatat sumar. Dar „mass-media” vremii a lucrat pentru cine trebuia. În iunie 1986, o broşură de „uz intern„, intitulată „Avaria de la centrala atomoelectrică de la Cernobîl – Relatari si informatii difuzate de mijloacele de informare în masă. Selecţie întocmită cu consultarea specialiştilor Comisiei de partid si de stat pentru supravegherea şi controlul calităţii mediului înconjurător”, analiza accidentul: „Staţiile internaţionale de control care urmaresc nivelul radiaţiilor în diferite regiuni ale lumii au constatat că norul radioactiv format după avarie s-a deplasat mai întâi spre vest-nord-vest, afectând Bielorusia, Polonia, Republicile Baltice şi Ţările scandinave, apoi, după schimbarea direcţiei vântului, a atins România, Ungaria, Austria, RFG, extinzându-se asupra întregii Europe, ajungând până în SUA, Canada şi Israel, conţinutul radioactiv reducându-se în funcţie de timp şi de distanţă.(…).

Atitudinea şi acţiunile României în contextul evenimentului de la Cernobâl şi al urmărilor acestuia au fost apreciate favorabil de numeroşii experţi care ne-au vizitat ţara (…). Iniţiativele operative şi prezenţa directă a şefului statului român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la conducerea activităţii de limitare a contaminării radioactive şi de prevenire a efectelor acesteia (…) a produs o puternică impresie asupra observatorilor. S-au exprimat, totodată, deosebite elogii faţă de activitatea desfăşurată de tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, prim-viceprim-ministru al guvernului, preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului, de organizare şi conducere nemijlocită a Comisiei de partid şi de stat pentru supravegherea şi controlul calităţii mediului înconjurător. (…)”.

Un reportaj din ziarul Pravda, publicat câteva zile după avarie, descria în felul următor cele întâmplate: „O explozie a distrus construcţia clădirii reactorului şi s-a declanşat incendiul. Totul s-a întâmplat noaptea… După explozie a luat foc acoperişul sălii maşinilor. O parte din radioactivitate a emanat în afară, iar după aceea în interior s-a declanşat un incendiu. Înăbuşirea incendiului a fost deosebit de dificilă: nu se putea folosi apa sau vreo substanţă chimică, deoarece ele s-ar fi evaporat imediat. Datorită temperaturii înalte, s-a creat o situaţie complexă şi deosebit de grea”.

Lapte și iod radioactiv

Ne întoarcem la broșura broşura specială pentru Ceauşescu. Ea continua pe un ton atât de precis, încât nu putea fi decât înfricoşător. “G. Arbatov, directorul Institutului de studii pentru SUA şi Canada al Academiei de Ştiinţe a URSS, a declarat într-un interviu acordat postului de radio BBC, cităm: A fost ca o explozie a unei bombe atomice în atmosferă. Am încheiat citatul (…). În cazul în care reactorul nuclear ar fi funcţionat la capacitatea lui maximă, de 1.000 megawaţi, amploarea accidentului ar fi fost si mai mare. (…) Potrivit surselor sovietice, în total 84.000 de persoane au fost evacuate din zona de 30 de kilometri din jurul centralei. (…) Specialişti în probleme nucleare ai Comisiei CEE apreciază că accidentul iniţial care s-a transformat într-o adevărată catastrofă s-ar fi produs în timpul unei operaţiuni de încărcare cu combustibil nuclear.

Pe baza informaţiilor neoficiale, dar credibile, experţii respectivi cred că a avut loc o manevră greşită a maşinii pentru această operaţiune, a cărei consecinţă a fost eliberarea unui jet de vapori de apă foarte fierbinte, cu mare presiune şi radioactivă, provocând o cascadă de incidente ce nu au putut fi controlate. (…)”.

Broșura mai relata că agenţi ai serviciilor secrete americane au ajuns la concluzia că topirea reactorului a fost provocata de „o explozie chimică de un anumit tip”. DE asemenea, se mai nota că „iodul radioactiv, care poate pătrunde în organismul uman prin intermediul laptelui şi se concentrează în glanda tiroidă, constituie marele pericol după accidentul nuclear din URSS, au afirmat experţii. Referindu-se în special la iodul radioactiv, specialiştii afirmă că el va rămâne în sol sau va fi absorbit de plante, iar ulterior va intra în organismul animalelor, odată cu hrana. (…) Pe de alta parte, temerile europenilor de un efect imediat au fost probabil exagerate. (…) Anghelina Guskova (specialist în radiologie, membru al Comitetului Ştiinţific al ONU pentru efectele radiaţiei atomice) a afirmat că, în comparaţie cu organismul bărbatului, organismul femeii depăşeşte mai uşor consecinţele radiaţiei. (…)”.

Un fel de concluzie…

La 12 mai 1986, ţările membre ale Comunităţii Economice Europene au hotărât suspendarea până la 31 mai a importurilor de produse proaspete provenind din URSS, Ungaria, Polonia, România, Bulgaria, Cehoslovacia şi Iugoslavia. De asemenea, o serie de ţări din Orientul Mijlociu au adoptat măsuri similare. Ţările CEE şi-au sfătuit cetăţenii să nu se ducă în Lituania, la Kiev şi în vestul Ucrainei, şi nici în Bielorusia. Ambasadorul Romaniei la Bruxelles arăta, potrivit srsei de mai sus, că în România au fost luate toate măsurile necesare pentru a combate o eventuală contaminare radioactivă: „Efectuăm permanent controale şi am elaborat instrucţiuni precise. În prezent, nivelul radiaţiilor a scăzut atât de mult încât nu mai prezintă nici un pericol”.

Suedia recomanda doar să nu se consume apă de ploaie şi legume nefierte. Presa americană insista asupra faptului că incidentul de la Cernobîl i-a ştirbit lui Mihail Gorbaciov (n.r. – pe atunci secretar general al CC al PCUS) credibilitatea. Directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică, Hans Blix, releva că accidentul survenit la centrala nucleara sovietică din Ucraina cităm „a oprit avântul energiei nucleare. (…)”. El mai releva că „accidentul de la Cernobîl nu a provocat mai mulţi morţi decât meciul de fotbal de la Heysel, în urmă cu un an. Am încheiat citatul”. Fără comentarii…

n mai 1986, în cadrul cuvântării rostite la Adunarea solemnă organizată cu prilejul aniversarii a 65 de ani de la făurirea PCR, Nicolae Ceauşescu spunea următoarele: “Nu trebuie nici să se exagereze, dar nici să se diminueze pericolul radiaţiilor nucleare. Deşi există o tristă experienţă după Hiroşima. (…) Nu trebuie să aşteptăm, să urmărim din ce direcţie va bate vântul şi să vedem dacă va duce la alţii radiaţiile sau le va opri la noi. Nu aceasta este soluţia! Soluţia este să înlăturăm din Europa cât mai repede armele nucleare!”…