Iodura de potasiu: Ce este? Ce indicații are? Când se folosește?
În cazul unui accident nuclear, poate fi eliberat iodul radioactiv de centrala nucleară. Prin inhalare sau consumul de alimente contaminate, iodul radioactiv poate ajunge în oranism și poate fi stocat în glanda tiroidă, care produce hormoni esențiali pentru funcționarea organismului. În caz de fixare a iodului radioactiv, există un risc important de cancer al tiroidei. În caz de accident nuclear, autoritățile pot recomanda de a lua iodul stabil, adică iod care nu este radioactiv, pentru a satura tiroidei și a ne proteja de iradiere.
Iodul stabil (neradioactiv) nu funcționează contra iodului radioactiv. În cazul unui accident nuclear pot fi eliberate și numeroase alte substanțe radioactive, cum sunt cesium 134, cesium 137, iar iodul nu ne protejează de acestea. Așadar, este inutil de a lua iod preventiv.
Efecte secundare!
Iodura de potasiu este medicament utilizat în urma accidentelor nucleare cu eliberare de izotopi radioactivi de iod pentru prevenția absorbției iodului radioactiv în tiroidă, după ingestia sau inhalarea acestei substanțe.
Potrivit Agenției Naționale a Medicamentului, eficacitatea este optimă ”dacă utilizarea comprimatelor se face cât mai repede posibil și preferabil în termen de 2 ore de la debutul preconizat al expunerii. Cu toate acestea, comprimatele sunt utile și la o administrare până la 8 ore după debutul estimat al expunerii.
”În caz de expunere la iod radioactiv, ca urmare a unor accidente nucleare, administrarea de iodură de potasiu trebuie să se bazeze pe planuri de urgenţă şi pe nivelurile operaţionale de intervenţie prestabilite”, subliniază Agenția Națională a Medicamentelor.
Beneficiile şi riscurile administrării de iod stabil trebuie evaluate pentru grupurile de diferite vârste expuse la risc.
Copiii, adolescenții…
Grupurile care pot beneficia de tratament cu comprimate ce conțin iod după expunerea la iod radioactiv sunt: copiii, adolescenții, femeile însărcinate și cele care alăptează, precum și persoanele care trăiesc în zone cu deficit de iod (care sunt mai susceptibile să fie afectate de expunerea la iod radioactiv). Dacă aportul de iod stabil este limitat, trebuie să se acorde prioritate copiilor și adulților mai tineri.
Adulții cu vârsta peste 40 de ani sunt mai puțin susceptibili să beneficieze de tratament cu comprimate ce conțin iod după expunerea la iod radioactiv. Cu toate acestea, în cazul persoanelor cu risc de expunere la doze mari de iod radioactiv (de exemplu, lucrători în situații de urgență implicați în operațiuni de salvare sau de curățare) sunt mai susceptibile de a beneficia de un tratament, indiferent de vârsta lor și trebuie să li se acorde prioritate.
A lua în scop preventiv, dimpotrivă, comprimatele pot provoca efecte secundare: vărsături, grețuri, diaree, dureri de stomac, palpitații cardiace. În cazuri mai rare, o hipotiroidie poate declanșa o accelerare a ritmului cardiac, insomnii etc.