Ironiile istoriei

Maneaua în forma ei de azi e o creație a etniei majoritare, ca să ne aducem aminte de domnul Costi, Valahia, clipurile de la Atomic, iar singurul intrus a fost domnul Adrian, zis și Copilul Minune, sau De Vito. S-a făcut tranziția de la geamparalele și lăutăria saloanelor de nunți la discotecile vremii și apoi la TV-urile de atunci. În timp, au apărut domni și domnițe de etnie și probabil de aici au venit și măscările din partea unei bune părți a elitei autohtone, cu George Pruteanu în frunte. Și toată construcția rasistă aferentă… Paranteză! Am tot dreptul din lume să terfelesc, să umilesc, să îmi bat joc de o creație artistică. Dacă io consider că e proastă, asta și zic: că e foarte proastă. Dar nu am dreptul să mă ating de culoarea pielii, de originea artistului și de alte chestiuni sensibile. Închid paranteza.

Evoluția aceasta a creat unele confuzii în zona percepției lăutăriei, o activitate veche, veche rău pe teritoriile Țării Românești și Moldovei. Vechii scripcari boierești și mănăstirești, robii pământului, etnia marginalizată etc. se constituiau în bresle de lăutari iar acestea își făceau veacul pe la curțile domnilor, ale boierilor și mănăstirilor precum și prin urbiile zise pompos orașe. Lângă ei mai existau acele trupe turcești, numite mehterhânele, ceva mai profesioniste, care s-au lansat în perioada când Poarta făcea și desfăcea pe aici după cum dorea… Acei lăutari robi sau nerobi, de etnie, s-au aflat la orginea poeziei românești, așa cum o știm noi culeasă de Pann, Alecsandri sau scrisă de Budai Deleanu, Asachi etc…

Ironic, nu? Etnicii români au creat și propagat maneaua în forma ei de azi, iar lăutarii romi, confundați adesea cu maneliștii romi, au inspirat o mare parte din cultura românească.

08:00, 25.10.2024 • OPINII

Cât mai poate suporta România?

08:00, 18.10.2024 • OPINII

Semnale de alarmă pentru viitorul României

PS. Ascultați maneaua ”Până când nu te iubeam” cântată de Maria Tănase, un cântec orășenesc, cu puternice influențe orientale, cules de Anton Pann de prin cine știe ce colcauri de mahala…. Etnicii români de pân’ la patrușopt aveau cu totul alte griji pe cap, nicidecum cântatul….