Isaac Newton a prezis sfârșitul lumii în 2060. De ce?

Anul 2060 ar marca sfârșitul erei noastre, conform predicțiilor eminentului savant Isaac Newton, extrem de pasionat de teologie.

Acest an surprinde, dar el își are originea nu în calculele matematice pentru care Newton era faimos, ci într-o citire atentă a textelor religioase. Isaac Newton, recunoscut pentru contribuția sa inovatoare în domeniile fizicii și matematicii, a fost și un teolog devotat. Sunt incontestabile contribuțiile sale la progresul științei, cum ar fi legea gravitației și legile mișcării corpurilor. Cu toate acestea, o mare parte a timpului său a fost dedicat studiului textelor sacre.

La Biblioteca Națională a Israelului, peste 7.500 de pagini  manscrise ale lui Newton dezvăluie această latură mai puțin cunoscută. Savantul a aplicat o metodă aproape științifică pentru studiul Bibliei, în special, a Cărții lui Daniel.

Newton credea că înțelegerea legilor naturii echivalează cu dezvăluirea misterelor lumii divine, explică Levy-Rubin, comisarul  Bibliotecii Naționale a Israelului pentru Le Monde.

Anul 2060, prezis de Newton ca posibil sfârșit al lumii, provine din lectura sa aprofundată a Cărții lui Daniel din Vechiul Testament. Newton considera că începutul corupției bisericii începe în anul 800 dH, în timpul domniei lui Carol cel Mare. Potrivit calculelor, sfârșitul timpurilor s-ar petrece după 1260 de ani de la acest eveniment, respectiv în 2060. Acest calcul, făcut pe baza viziunilor apocaliptice, este o interpretare teologică a profețiilor biblice, în care Newton implică istoria și predicțiile mistice, subliniază L’Orient-Le Jour.

Unii cercetători, cum este Stephen D. Snobelen, profesor de istoria științelor și tehnologiei la University King’s College  din Halifax, reamintește că anul 2060, potrivit lui  Newton, nu ar marca distrugerea totală a Pământului. ”Newton credea în revenirea lui Cristos și în restabilirea regatului păcii în acest an și nu într-o apocalipsă distrugătoare”, scria Snobelen în 2003, într-un articol academic, citat de Ca m’interesse.

Este vorba așadar mai degrabă de sfârșitul unei ere, marcată de judecata divină și restabilirea ordinii religioase, decât de sfârșitul lumii, așa cum o înțelegem noi în prezent.

Newton credea cu toată puterea că știința și religia pot să lumineze calea către adevăr. ”Isaac Newton a dedicat mai mult timp teologiei decât științei. Căuta și piatra filosofală”, spunea Stephen Snobelen pentru AFP.