Israelul are o istorie de invazii nereușite în Liban. Va fi diferit de data asta?

După un bombardament masiv care a devastat Libanul, Israelul a decis să treacă la o invazie terestră în nordul vecinului său, având ca scop declarat împingerea grupului militant Hezbollah dincolo de râul Litani, situat la 29 de kilometri de granița israeliană. Această mișcare strategică vizează, de asemenea, facilitarea întoarcerii a aproximativ 60.000 de israelieni dislocați, care au fost nevoiți să își părăsească casele din nordul Israelului din cauza intensificării conflictului.

O lovitură strategică împotriva Hezbollah

Israelul a reușit să dea o lovitură semnificativă grupului Hezbollah prin eliminarea liderului acestuia, Hasan Nasrallah, și a mai multor comandanți de rang înalt în timpul unor atacuri aeriene desfășurate în weekendul recent. Această acțiune a fost menționată ca o realizare majoră de către oficialii israelieni și a contribuit la creșterea popularității premierului Benjamin Netanyahu, deși o mare parte dintre cetățenii israelieni își doresc demisia sa. Strategia de atac direct asupra liderului Hezbollah subliniază determinarea Israelului de a-și asigura securitatea națională prin eliminarea amenințărilor percepute.

O istorie de intervenții în Liban

Conflictul din Liban nu este ceva nou pentru Israel. Istoria relațiilor israeliano-libaneze este marcată de violență și conflicte, începând cu invazia din 1982, când Israelul a avansat până în capitala Beirut în încercarea de a elimina Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Această intervenție a fost parte a unui efort mai larg de a stinge rezistența palestiniană față de ocupația israeliană în Cisiordania, Gaza și Estul Ierusalim, rezistență care a început să se intensifice în urma războiului din 1967.

Anul 1982 a marcat și nașterea Hezbollah, grup constituit cu ajutorul guvernului islamic recent instalat în Iran, care s-a alăturat luptei împotriva ocupației israeliene. În timpul acelei invazii, Israel a colaborat cu aliații săi creștini libanezi pentru a organiza masacre în taberele de refugiați palestinieni Sabra și Shatila, acțiune care a dus la moartea a sute de palestinieni și a generat un val de proteste internaționale.

09:14, 20.11.2024 • Internațional

Cât de tare a lovit regiunea operațiunea Israelului în Liban și Siria

09:47, 19.11.2024 • Internațional

„Opresiune totală”: copiii din Cisiordania sunt uciși într-un ritm fără precedent

După invazia din 1982, Israel a creat o zonă de securitate la nord de granița sa, dar a fost întâmpinat cu o rezistență acerbă din partea Hezbollah, care a câștigat popularitate în rândul populației libaneze. În 2000, premierul de atunci, Ehud Barak, a decis o retragere unilaterală din Liban, ceea ce a amplificat influența Hezbollah și a transformat grupul într-o forță politică și paramilitară semnificativă în regiune.

În 2006, Israel a lansat o nouă ofensivă militară în Liban cu scopul de a distruge Hezbollah, însă, după 34 de zile de confruntări intense, a fost nevoit să accepte o rezoluție de încetare a focului a Consiliului de Securitate al ONU, fără a-și atinge obiectivele. Această experiență a lăsat o amprentă adâncă asupra strategiei israeliene de război și a demonstrat că Hezbollah este un adversar redutabil.

Netanyahu și susținerea internațională

Actualul prim-ministru Benjamin Netanyahu își bazează încrederea pe sprijinul puterii militare a Israelului, care este mai mare ca niciodată. Cu o armată bine echipată și susținută de un program militar modernizat, Israelul își propune să își atingă obiectivele strategice în Liban. În plus, Netanyahu beneficiază de sprijinul miniștrilor săi extremiști din cabinet, care au un interes comun în menținerea unei politici agresive față de Hezbollah și de alte grupuri militante asociate cu Iranul.

Acțiunile recente ale Israelului, care au dus la distrugerea masivă a infrastructurii din Gaza și la moartea a peste 40.000 de civili, au stârnit indignare la nivel global. Criticii acuză guvernul israelian că ignoră normele de război, dreptul internațional umanitar și apelurile internaționale pentru încetarea focului. Cu toate acestea, Netanyahu a reușit să deflecteze aceste critici, bazându-se pe sprijinul constant al Statelor Unite, care au aprobat un pachet de asistență financiară în valoare de 8,7 miliarde de dolari pentru a susține campania militară din Liban.

Provocările viitoare și riscurile escaladării

Deși Netanyahu și susținătorii săi consideră că au motive suficiente pentru a justifica utilizarea forței disproporționate, aceasta poate aduce cu sine provocări majore. Hezbollah, deși a suferit pierderi semnificative, rămâne o forță bine înarmată și are capacitatea de a desfășura o rezistență continuă împotriva ocupației israeliene. Aceasta nu doar că ar putea cauza pierderi umane și materiale semnificative pentru Israel, dar ar putea și să împiedice întoarcerea multor israelieni în nordul țării.

Mai mult, este important de menționat că, în ciuda campaniilor militare din Gaza, Israelul nu a reușit să stingă complet rezistența Hamas. Astfel, provocarea de a se confrunta cu Hezbollah pe teren ar putea dovedi a fi mult mai complicată și riscantă. În acest context, se ridică întrebarea: va reuși Israelul să-și atingă obiectivele fără a provoca o escaladare a conflictului în întreaga regiune?

Context geopolitic și implicații regionale

Pe plan regional, situația se complică și mai mult prin legăturile strânse dintre Hezbollah și Iran. Hezbollah reprezintă un element cheie în „axa de rezistență” pe care Iranul o susține împotriva Israelului și Statelor Unite. Netanyahu este conștient că distrugerea Hezbollah ar putea duce la dezintegrarea sistemului de securitate național și regional al Iranului. De asemenea, un conflict deschis cu Iranul nu este exclus, având în vedere sprijinul total pe care SUA îl oferă Israelului în această situație.

Teheranul, deși continuă să susțină Hezbollah, are și alte priorități interne și externe. Sub conducerea noului președinte iranian, Masoud Pezeshkian, se urmărește o reducere a restricțiilor politice și sociale, precum și o îmbunătățire a condițiilor de viață pentru cetățeni. Pezeshkian este, de asemenea, dedicat îmbunătățirii relațiilor Iranului cu alte state, inclusiv deschiderea unor negocieri cu Occidentul, în special cu SUA, pentru a încheia sancțiunile impuse împotriva Teheranului.

În această atmosferă complexă, Iranul ar putea alege să lase Israelul să se blocheze în Liban, așa cum s-a întâmplat și în trecut, cu scopul de a-l atrage într-o capcană strategică.

Istoria a demonstrat că soluțiile bazate pe forță rar reușesc să rezolve conflictele de lungă durată

Pe scurt, invazia terestră a Israelului în Liban marchează o etapă critică în conflictul regional, cu implicații profunde pentru stabilitatea Orientului Mijlociu. Hezbollah, deși a suferit pierderi, rămâne o entitate bine organizată și capabilă să reziste în fața forțelor israeliene, ceea ce ar putea duce la costuri ridicate pentru statul evreu. Această situație subliniază faptul că, deși Israelul dispune de o putere militară considerabilă, istoria a demonstrat că soluțiile bazate pe forță rar reușesc să rezolve conflictele de lungă durată.

De asemenea, experiențele anterioare ale Statelor Unite în regiune ar trebui să servească drept un avertisment: aplicarea forței brute nu este o alternativă viabilă la diplomație în gestionarea problemelor complexe din Orientul Mijlociu.