Karl Nehammer: aceleași pretexte infantile pentru refuzul aderării României la spațiul Schengen

În ultimele discuții dintre Austria și România cu privire la aderarea României la spațiul Schengen, cancelarul federal austriac Karl Nehammer a ridicat, din nou, problema eficienței protecției frontierelor externe ale României. Deși este crucial să evaluăm și să îmbunătățim protecția frontierelor externe, modul în care Nehammer a abordat această problemă necesită o privire critică. Pentru foarte mulți români, acest domn încăpățânat a devenit inamicul public numărul 1.

În primul rând, Nehammer a făcut referire la numărul relativ redus de cereri de azil în România comparativ cu Austria, sugerând că acest lucru ar reflecta o povară mai mare asupra Austriei. Această afirmație este problematică și poate fi interpretată ca o încercare de a stigmatiza România, ignorând contextul complex al migrației și azilului în Europa. Este important să ne amintim că fiecare țară are propriile sale provocări și resurse în gestionarea migrației și azilului, iar comparațiile simpliste nu sunt relevante sau utile în acest context.

„Ce măsuri suplimentare sunt necesare pentru a face eficientă protecţia frontierelor externe?” (România are jumătate din numărul de cereri de azil faţă de Austria.) ”Acest lucru înseamnă că, în calitate de ţară fără ieşire la mare, avem în continuare o povară mai mare. Trebuie să ne gândim în permanenţă la modul în care putem combate eficient rutele de migraţie ilegală, adică traficanţii de migranţi. Foaia de parcurs ulterioară va depinde de acest lucru”, a precizat Nehammer. Totuși, nu a pomenit o dată precisă pentru ridicarea vetoului la extinderea Schengen.

În al doilea rând, Nehammer a subliniat necesitatea de a combate eficient rutele de migrație ilegală și traficanții de migranți pentru a progresa spre aderarea României la Schengen. Totuși, această abordare nu ia în considerare pe deplin eforturile și progresele făcute de România în acest sens. România a investit semnificativ în consolidarea și modernizarea capacităților sale de securitate la frontieră și a cooperat activ cu partenerii săi europeni pentru a aborda aceste provocări comune. În loc să ofere recunoaștere și sprijin pentru aceste eforturi, Nehammer pare să reducă complexitatea problemei la o singură dimensiune, ignorând contextul și avansul României în acest domeniu.

În plus, lipsa unui calendar concret pentru aderarea României la Schengen și legarea acestei aderări de combaterea migrației ilegale ridică întrebări cu privire la coerența și angajamentul real al Austriei față de extinderea spațiului Schengen. Această abordare pare să pună presiune asupra României în mod unilateral, fără a ține cont de necesitatea unei colaborări constructive și a unei abordări echilibrate în cadrul UE.

Iar argumentul pueril că Schengen nu funcționează, deci nu poate fi extins pare să fi devenit mai mult decât o butadă cu pretenții de filosofie geopolitică ieftină. E, pentru noi, o mare prostie. Pe care acest domn încăpățânat o repetă cu orice ocazie.

În concluzie, declarațiile lui Karl Nehammer reflectă o abordare unilaterală și simplistă a problemei protecției frontierelor externe a României și a aderării sale la Schengen. În loc să ofere sprijin și recunoaștere pentru eforturile și progresele României în acest domeniu, Nehammer pare să pună presiune și să stigmatizeze în mod incorect România. Este esențial ca Austria și alte state membre ale UE să abordeze aceste probleme cu o perspectivă mai largă și să coopereze activ cu toți partenerii săi pentru a aborda provocările comune în mod constructiv și echitabil.

Acestea din urmă sunt cuvinte blânde, potrivite elegant.

Pentru foarte mulți români, acest nene arogant a devenit inamicul public numărul 1.