Kazahstan readuce la viață Marea Aral: un ecosistem în proces de regenerare

Marea Aral, odinioară al patrulea lac ca mărime din lume, a suferit o diminuare drastică în secolul XX, transformându-se într-un deșert de nisip și sare. Această degradare a fost cauzată de devierea principalelor sale surse de apă, râurile Sîrdaria și Amudaria, pentru irigații intensive în perioada sovietică. Consecințele au inclus dispariția speciilor acvatice, colapsul comunităților pescărești și probleme de sănătate pentru populațiile locale, din cauza prafului toxic răspândit în regiune.

Proiecte de restaurare în partea de nord a Mării Aral

Eforturile de restaurare s-au concentrat pe „Mica Mare Aral” din nord, situată pe teritoriul Kazahstanului, în timp ce partea sudică, aflată în Uzbekistan, rămâne sever afectată. În 2024, aproximativ 2,6 miliarde de metri cubi de apă din râul Sîrdaria au fost direcționați către această zonă, reducând salinitatea și favorizând refacerea ecosistemului acvatic.

Planuri pentru revitalizarea economică și cooperarea regională

Autoritățile kazahe planifică o a doua fază a proiectului, menită să revitalizeze activitățile economice locale, inclusiv pescuitul și turismul. Succesul pe termen lung al acestor inițiative depinde de cooperarea între cele cinci foste republici sovietice din Asia Centrală, care împart resursele hidrografice ale râurilor Sîrdaria și Amudaria.

Un exemplu luminos, probabil

Restaurarea Mării Aral reprezintă un exemplu de mobilizare regională pentru a combate efectele dezastruoase ale intervențiilor umane asupra mediului și subliniază importanța gestionării durabile a resurselor naturale în fața provocărilor climatice actuale.

Ce importanță economică avea Marea Aral? Ce era interesant acolo?

Marea Aral, cândva al patrulea lac ca mărime din lume, avea o importanță economică și ecologică remarcabilă, care a fost complet transformată odată cu dispariția sa. Iată ce era special și ce o făcea un punct esențial al regiunii:

1. Industria pescuitului

• Un centru piscicol de prim rang: În perioada sa de glorie, Marea Aral susținea o industrie a pescuitului extrem de activă. Aproximativ 40.000 de tone de pește erau capturate anual, iar sute de mii de oameni erau angajați direct sau indirect în acest sector.
• Orașele-port prosperau: Orașe precum Aralsk și Moynaq erau centre economice bazate pe pescuit, cu fabrici de prelucrare a peștelui și o întreagă infrastructură de export.

2. Irigații agricole

• Surse de apă pentru agricultură: Râurile care alimentau Marea Aral, Amudaria și Sîrdaria, furnizau apă pentru irigații pe suprafețe vaste de terenuri agricole. Regiunea devenise un punct central pentru producția de bumbac, cunoscut drept „aurul alb” în timpul Uniunii Sovietice.
• Agricultura intensivă: Sistemele de irigații alimentate de Aral sprijineau producția de cereale, fructe și legume, contribuind la aprovizionarea întregii Uniuni Sovietice.

3. Transport și comerț

• Rută de transport maritim: Lacul era o cale de transport pentru bunuri și materii prime. Navele comerciale traversau Marea Aral, conectând comunitățile locale cu piețele regionale și internaționale.
• Exporturi de pește și bumbac: Regiunea se baza pe comerțul maritim pentru a exporta peștele și produsele agricole către alte părți ale URSS și chiar în afara acesteia.

4. Resurse naturale și biodiversitate

• Ecosistem bogat: Lacul susținea o varietate impresionantă de specii acvatice și terestre, care contribuiau la echilibrul ecologic și economic al regiunii.
• Surse de apă dulce: Pentru comunitățile din jur, Marea Aral reprezenta o resursă vitală pentru consumul casnic și activitățile economice.

5. Turism și cultură

• Atracție turistică: Pe lângă beneficiile economice, Marea Aral avea o valoare culturală și estetică. Plajele sale și peisajele unice atrăgeau turiști, iar lacul avea un loc important în identitatea regională.
• Impact asupra culturii locale: Lacul era integrat în viața spirituală, folclorul și obiceiurile comunităților locale.

Declinul și consecințele

În anii ’60, când resursele sale de apă au fost deviate masiv pentru irigații, Marea Aral a început să sece, iar comunitățile care depindeau de ea au fost devastate economic și social. Industria pescuitului s-a prăbușit, solurile au devenit salinizate, iar transportul maritim a încetat. Dintr-o regiune înfloritoare, a devenit o zonă dezastruoasă, simbol al unei greșeli ecologice majore.

Restaurarea Mării Aral nu este doar o provocare ecologică, ci și o oportunitate de a recupera o parte din prosperitatea pierdută și de a reda regiunii o parte din gloria sa economică de odinioară.