La 35 de ani de la Revoluție: între progres și „canibalism politic”

La 35 de ani de la Revoluție: între progres și „canibalism politic”, românii se sfâșie politic între ei – dar există o rază de lumină neașteptată. Românii nu sunt adversari ai UE și nici opozanți ai alianței NATO.

Nu tolerează dictaturi, nu sunt admiratori sau susținători ai lui Putin și nici nostalgici ai fascismului. Totodată, nu sunt xenofobi sau dușmani ai comunității LGBTQ. Însă, din cauza furiei și pierderii încrederii față de propria lor țară – pe care mulți o percep astăzi ca pe un paznic obraznic care stă în umbră – ar putea să uite sau să ignore toate acestea și să voteze greșit, chiar dacă suveran. Așa s-ar fi putut întâmpla la alegerile anulate din perioada 6-8 decembrie 2024, după cum au presupus mulți. Rămâne de sperat dacă o eventuală repetare a alegerilor, probabil până la Paștele anului 2025, va aduce vreo schimbare, comentează profesorul Alex Todericiu, din Viena, citat de ZiarulRomânesc.at.

La 35 de ani de la Revoluție

Blocajul politic aproape total dezbină poporul și provoacă dureri mari. Totuși, chiar și avantajele politice mici trebuie exploatate rapid. În acest sens, guvernul recent reorganizat la București, sub conducerea vechiului și noului premier Marcel Ciolacu de la social-democrați, a venit cu „gambitul regelui”. Și cine ar putea fi mai potrivit pentru această misiune decât ambasadorul român la Viena, dr. Emil Hurezeanu?

Hurezeanu, în vârstă de 69 de ani, prezent încă din 1981 la Viena cu o bursă Herder, a primit azil politic în Germania în octombrie 1983. Ca avocat, publicist și politolog, este poliglot, cosmopolit, elegant, educat și fermecător – persoana ideală pentru diplomația pe scena UE. A fost ambasador în Germania, iar până de curând, Viena a fost a doua lui casă – timp de un deceniu. A apropiat România de Spațiul Schengen și a contribuit decisiv la schimbarea de opinie a Austriei, care a dus în cele din urmă la ridicarea blocadei pentru aderarea la zona de liberă circulație a persoanelor din UE.

Președintele său, al cărui mandat a expirat deja, încearcă acum, prin Hurezeanu, să calmeze temerile Occidentului, care privesc mai ales percepția că Klaus Werner Iohannis, de la expirarea mandatului său, în ziua aniversării a 35 de ani de la Revoluția Română, este considerat un șef de stat ilegitim. Aceasta este cel puțin convingerea minorității parlamentare iliberale de la București, care deține aproximativ 40% din locuri.

Această furie este pe deplin justificată

Klaus Werner Iohannis, ca și Hurezeanu, originar din Sibiu, Transilvania, rămâne în funcție cu ajutorul Curții Constituționale. Decizia acesteia funcționează ca un „certificat de garanție“ pentru comportamentul său discutabil în cazul anulării abrupte a alegerilor și legat de aceasta al prelungirii mandatului său. În țară domnește în prezent un „canibalism politic” în numele democrației. Partidele se luptă aprig. Unul dintre cele patru partide pro-occidentale din noul parlament cere încetarea imediată a mandatului lui Klaus Werner Iohannis, după un deceniu ca președinte.

La 35 de ani de la revoluția lor, românii se sfâșie politic între ei. Similar, țara a mai trăit astfel de momente în anii de după Crăciunul lui 1989, când dictatorul Nicolae Ceaușescu a fost executat, iar poporul și-a primit „rația de libertate” – ca pe vremuri pâinea, cum se obișnuia a se spune la acea vreme. A fost o perioadă rea, în care nevoile de bază, cum ar fi hrana, energia electrică și încălzirea, erau strict controlate și raționalizate.

Victoria „Revoluției Tinerilor” din 21 decembrie 1989 a avut un tribut de sânge și un parcurs sinuos. Vocea actualului ministru de externe Hurezeanu, a fost atunci pentru mulți ca o rază de lumină. De la microfonul postului RADIO EUROPA LIBERĂ din München, el a făcut să răsune în lume tragismul poporului român și sacrificiile sale. „Revoluția este precum Saturn, își devorează propriii copii”, ar fi spus un girondin în 1793 pe eșafod.

Libertatea dozată și limitată

Generația anului ’89 pare acum să fi început să renunțe la solidaritatea socială pe care o prețuia odinioară în lupta pentru libertate. Această solidaritate era adesea considerată cel mai mare bun al revoluției lor. Libertatea din 1989 pare astăzi pentru mulți români la fel de dozată și limitată ca pâinea de odinioară.

Politologul și jurnalistul român Sorin Cucerai a explicat acum câteva zile în mediul online „Republica” din București că creșterea semnificativă a clasei de mijloc din punct de vedere economic în țara sa se datorează faptului că tot mai mulți oameni din rândul populației sărace ating un nivel de venituri care le permite să se încadreze în această clasă. Iar clasa educată mai reprezintă astfel doar o minoritate în cadrul clasei de mijloc economice. Cu toate acestea, doar ea se bucură de o recunoaștere socială atotcuprinzătoare și de prestigiu.

Cucerai asociază iliberalismul din Europa de Est cu inegalitatea socială și concluzionează: „Furia față de egalul economic care, în plus, se bucură suplimentar de prestigiu social, este astăzi exploatată de politicieni lipsiți de scrupule și – așa cum se vede – și de ruși. Această furie este pe deplin justificată.”

(comentariu de Dr. Alex Todericiu, Viena)
articolul a mai fost publicat și pe: exxpress.at/meinung/kommentar-alex-todericiu-botschafter-in-wien-wird-aussenminister-in-bukarest