La Finanţe, trebuie tăiat în carne vie!

Angajaţii Ministerului Finanţelor au protestat „spontan” împotriva măsurilor anunţate de Guvern. Ministrul Boloş s-a baricadat în birou şi, speriat de reacţia angajaţilor, a fost păzit de sepepişti.

Aceasta a fost ştirea care a făcut înconjurul televiziunilor. Bineînţeles că toată lumea a luat partea „bieţilor finanţişti”, consideraţi „motorul economiei”. Nimeni nu a fost curios să vadă ce a vrut şi de unde a început răzmeriţa de la Finanţe.  

Urmare a presiunii mediatice, imediat după „protestul spontan”, speriat de presiunea pusă pe umerii săi, ministrul de Finanțe, Marcel Boloș, a vorbit ulterior cu „greviştii” şi a doua zi s-a dus să viziteze două sedii ale ANAF. Căci, deh, câteva angajate „amărâte”, ameninţate cu disponibilizarea, îl invitaseră la o cafeluţă să-i arate condiţiile „mizere” în care lucrează. Probabil că aflat pentru prima oară în viaţa sa în sediul unei instituţii unde milioane de români merg zilnic pentru a­-şi achita dările către stat, ministrul mai că nu a plâns văzând oasele osificate de atâta stat pe scaun ale angajatelor „obligate” să presteze în relația cu cetățeanul.

Doamnele, făcătoare de cafele şi bune povestitoare de amintiri de familie bună parte din zi, i-au arătat ministrului calculatoarele învechite şi scaunele luate din bani proprii şi s-au plâns că Guvernul vrea să le ia tichetele de vacanţă şi sporurile vătămătoare.

Ministrul, fire sensibilă, a lăcrimat la vestea că în birouri nu există aer condiţionat, că bieţii angajaţi nu mai primesc bani pentru ore suplimentare şi că doamnele abia mai pot tasta din şezut pe tastaturile prăfuite şi pline de resturi de seminţe sparte de plictiseală.

Credincios din fire, Boloş și-a făcut cruce de vreo câteva ori, a scuipat în sân şi s-a mirat aflând că Solitaire abia mai funcționează. Aşa că le-a promis cu mâna pe inimă funcționăreselor obișnuit să comunice cu contribuabilul român doar din poziţia şezând şi numai prin somații trimise prin poştă, că Guvernul nu se atinge de tichetele de vacanţă, că le dă şi sporuri, că le ia şi calculatoare…. Căci, deh, altfel trupurile osificate de atâta şezut pe scaun nu vor mai funcţiona, iar nefuncţionarea lor va bloca un întreg sistem, ca şi cum nu ar exista un sistemul informatic sau inteligenţă artificială care să comunice mai abitir cu contribuabilul decât ar face-o doamnele respective.

Sincer, m-am întrebat de ce ministrul nu le-a spus doamnelor respective că nimeni nu le obligă să­-şi macine sănătatea într-un sistem pe care- consideră potrivnic şi că sunt libere să performeze în mediul privat, cel pe care-l închid dintr-un „ENTER” atunci consideră că au suspinciuni rezonabile, dar nu probe, referitoare la un întreprinzător privat catalogat a fi fentat statul.

M-am mirat de ce ministrul nu le-a întrebat pe respectivele doamne cum se face că în loc să controleze marii contribuabili cu capital străin care au cifre de afaceri de zeci de miliarde de lei şi bifează pierderi de milioane de de lei, fiscul se duce tot peste amărâţii de antreprenori români ca să le verifice activitatea declarată şi răsdeclarată.

Eu, în locul ministrului, le-aş fi întrebat pe doamne de ce reproşează Guvernului că nu îşi mai pot plăti creditele la bănci (cunoscând faptul că un adevărat finanţist ştie că nu e bine să contractezi credite când recesiunea pândeşte la colţ de stradă), când de fapt dânsele ar fi trebuit să fie mai interesate de marii contribuabili.

Finanţele sunt o instituţie esenţială în fiecare stat. Însă cu o singură condiţie! Ca respectiva entitate să fie populată cu oameni cu studii de specialitate, cu experienţă, dedicaţi, cu capacitatea de a comunica cu contribuabilul şi de a respecta legislaţia.

Însă ce te faci când mare parte din cei circa 25.000 de angajaţi ai Finanţelor de azi sunt oameni care fie au terminat la a doua tinereţe tot felul de peudo-studii economice la sorbonici private doar pentru a obţine salarii banane, fie nu au experienţă fiind au fost angajaţi doar pe baza calităţii de lipitori de afişe, ori doar sunt rău intenţionaţi doar pentru a obţine performanţe (amenzi) cu care să se laude în faţa şefilor?

Sincer, ca finanţist, dacă aş fi fost în locul ministrului Boloş, aş fi tăiat în carne vie.

În primul rând i-aş fi concediat pe cei câţiva iniţiatorii ai mişcării ilegale de protest de la Ministerul Finanţelor, personaje care pe principiul „ingineriei sociale” au pornit acest freamăt social doar pentru un motiv meschin. Anume că nu li se aprobă transferul de la Finanţe la un minister unde se ar fi obţinut sporuri salariale pentru că se lucrează cu bani din PNRR, şi drept urmare respectivii nu şi-ar mai fi putut face concediile viitoare în nu ştiu ce insule.

Apoi, aş fi mers printre angajaţi şi le-aş fi comuniciat că Statul nu îşi permite mai mult, astfel că orice angajat nemulţumit de nivelul salarial oferit, de faptul că nu mai obţine sporuri de stres neuropsihic, etc (!), tichete de masă şi de vacanţă este liber să apeleze la alternativa privată.

Dar, ministrul Finanţelor nu a făcut-o, din cauza faptului că un asemenea gest dăuna electoral partidului din care face parte.

Însă domnul ministru al Finanţelor şi Guvernul din care face parte trebuie să realizeze un lucru. Că antreprenorii români care susţin economia autohtonă din postura de mici oameni de afaceri, care muncesc de le sar capacele pentru a plăti la timp dările de zi cu zi,  vor sucomba dacă nu se termină odată cu mitul „finanţistului” care la un control o vrea şi pe mama şi pe tata, başca şi cadouri, doar pentru că nu aplică corect legea.

În loc să fi dat curs invitaţiei de a bea o cafea la Trezorerie pentru a afla că doamnele angajate nu sunt dotate cu scaun de serviciu, m-aş fi aşteptat că domnul ministru să dea o fugă la magazinul din colţul blocului meu. Sau la o firmă de construcţii autohtonă. Pentru că doar amărâții din privat cunosc „scamatoriile” fiscale pe care trebuie să le facă aproape zi de zi pentru a compensa ”dedicarea” cu care se străduie acești funcționari ai statului care nu au auzit de legea prevenţiei pentru a nu le fi închise afacerile.

Dacă premierul şi ministrul Finanţelor nu vor înţelege să discute cu mediul de afaceri şi vor asculta doar strigătele „de disperare” ale celor care uccid iniţiativa privată din neştiinţă sau rea voinţă, planul de măsuri vizat de Guvern va ucide economia.

Pentru că un stat în care mediul privat este condamnat, iar controlorul este încurajat să se comporte doar ca un acuzator, va contribui la închiderea afacerilor private. Iar o economie fără afaceri private e doar o economie populată cu şomeri. Inclusiv din rândurile celor care acum fac legea în Finanţe, închid ilegal afaceri şi se plâng că nu le dă statul scaun de serviciu, computere performante, tichete de vacanţă, sporuri vătămătoare şi alţi bănuţi cu care să­-şi ostoiască oasele pentru a simula implementarea unei reforme dorite de 34 de ani.