La vremuri noi, tot noi… cu pilule vechi

Circul politic din aceste zile ne demonstrează încă o dată că o criză politică este doar un simplu instrument de guvernare pentru prostirea fraierilor care stau în fața televizorului. Adică, ne ducem cu gândul la vorbele lui Aristotel: „Bătaia de joc este o obrăznicie faţă de buna-cuviinţă”.

Practic, România parcă este blestemată ca din zece în zece ani să intre într-o criză politică fără precedent declanșată de amatorismul celor aflați la guvernare preocupați doar de ros ciolanul.

În guvernarea CDR (PNT-CD, PNL, PD, UDMR), premierii Victor Ciorbea și Radu Vasile au făcut figurație la Palatul Victoria fiind preocupați doar de „ciubucăreli” și prăduieli patrimoniale girate de „intangibilulul” Radu Sârbu și de „valutismul” Ioan Avram Mureșan, dar și de „glumițele” lui Valeriu Stoica și petardele lui Traian Băsescu.

Cert este că din 1997 și până în 1999, CDR păstorit de Emil Constantinescu s-a jucat de a guvernarea, băncile cădeau ca popicele, prețurile o luaseră razna, iar leul se deprecia mai ceva ca lira turcească. Doar venirea guvernatorului BNR Mugur Isărescu ca premier, la sfârșitul lui 1999, a stopat colapsul financiar lăsat moștenire de cei 15.000 de specialiști ai CDR.   

Zece ani mai târziu, în 2010, când la Palatul Victoria se afla premier Emil Boc în fruntea guvernului PD-UDMR și UNPR, Traian Băsescu anunța: „Tăiem 25% din salariile bugetarilor, 15% din pensii și somaj!”, iar 69 de spitale au fost închise. Scandaluri, mitinguri, proteste, dar guvernul Boc a rămas la butoanele guvernării până în ianuarie 2012, când Băsescu a girat șmecheria de prostire a populației prin schimbarea lui Boc cu Mihai Răzvan Ungureanu. Dar, șmecheria n-a ținut decât 89 de zile și guvernul MRU a picat în Parlament.

Însă, din zece în zece ani, scenariul guvernării dezastruoase din era CDR, dar mai ales din perioada Boc-Băsescu, se repetă acum cu alte dimensiuni și alți actori, adică prin coaliția PNL-USR-PLUS și UDMR. Locul tandemului Boc – Băsescu a fost luat de cuplul Florin Cîțu – Klaus Iohannis, dar dimensiunile dezastrului sunt mult mai subtil prezentate, însă impactul este devastator.

Acum nu se mai taie taie salariile și pensiile și nici nu se mai închid spitalele ca în era Boc-Băsescu. Dar, în schimb, în epoca Cîțu-Iohannis, românii sunt buzunăriți elegant dar substanțial prin creșterea enormă a prețurilor la alimentele de bază, ca și prin „umflarea” facturilor la energie și gaze, în timp ce spitalele publice au devenit inaccesibile românilor din motiv de… coronavirus.

Practic, guvernarea Boc-Băsescu, adică PD-UDMR-UNPR, s-a reîncarnat azi în tandemul Cîțu-Iohannis care păstorește coaliția PNL-USR-PLUS și UDMR și, astfel, UDMR și PD vopsit acum în PNL, a demonstrat că s-a implicat, din zece în zece ani, în „performanțele” remarcabile de a guverna România.

Adică, guvernarea pentru noi, nu pentru voi! Dar, azi, constatăm cu tristețe că am ajuns la vorbele lui Octavian Paler: „Aşa sunt vremurile, nu poţi să fii moral, fără să fii în același timp imoral. Şi nu poţi să-ţi satisfaci vanităţile, fără să te umileşti din când în când. Cei care nu acceptă o jumătate din această pilulă, nu pot avea cealaltă jumătate. Căci totul e atins de duplicitate azi. N-a mai rămas nimic curat…”.

Astfel, rămâne cum spunea Constantin Tănase: „Pleacă-ai noştri, vin-ai noştri, noi rămânem tot ca proştii…!”.