Planul agricol al suveranistului Călin Georgescu, demontat de o fermieră ce cultivă în sistem ecologic
Roxana Zaha, legumicultor în zona rurală din Țara Hațegului, care spune că urmăritorii ei pe internet sunt și votanți ai lui Călin Georgescu, demontează planul agricol al candidatului suveranist la prezidențiale și explică ce înseamnă, de fapt, modelul de agricultură ecologică propus de el.
Roxana Zaha afirmă că „nu e idilic, nu e sănătos și nu e fezabil”, iar ideile vin din lumea universităților de științe agronomice, „de unde ies fermieri care la rândul lor le perpetuează, în timp ce trăiesc cu avantajul subvențiilor UE”. Pentru ca acest model să fie funcțional măcar parțial, fermiera cu studii în antropologie precizează că ar fi nevoie de investiții mari cu fonduri venite din afara țării.
Roxana Zaha deține o afacere în legumicultură ecologică, în județul Hunedoara, „folosind tehnologii no-dig, no-till, și compost calitativ în proporție de 100%”.
Ea spune că planul „sună ca proiectul unui elev de clasa a 6-a la educație civică, unul pe care l-au ajutat părinții să facă tema, seara târziu, cu ChatGPT”.
„Georgescu vrea să avem doar agricultura ecologică, «încurajarea și susținerea comunităților de țărani producători ecologici care respectă valorile pământului şi ale apei, proprietari de pământ». Wow super, sună bine nu? Atâta doar că domnul Georgescu vrea și suveranism, adică să ne separăm de restul planetei și să fim doar noi de noi, să fim meşteşugari, agriculturi, o comună primitivă cumva autonomă kumbaya în care fiecare să facem ceva cu mâinile. Asta mă face să-mi dau seama că el habar nu are cum funcționează agricultura, dar mai ales cea ecologică”, detaliază Roxana Zaha.
„Agricultura ecologică este foarte costisitoare!”
„Agricultura ecologică este foarte costisitoare, de zeci de ori mai costisitoare ca cea convențională, iar agricultura mare, a monoculturilor gigantice este imposibil de făcut la scara la care se face acum, dar ecologic. De ce? Pentru că sunt alte tehnologii de cultivare, alte utilaje extrem, extrem de scumpe, alți timpi, cu totul alte semințe care nu sunt hibrizi, ci soiuri, deci mult mai scumpe.
Producția în agricultura ecologică poate fi mult mai mică şi mai impredictibilă. Pentru că nu ai voie să folosești fertilizatori chimici sau erbicide şi pesticide, dar tu vrei să menții o monocultură care prin definiție este anti microorganisme, anti rețele complexe, în soluri erodate în zeci de ani de cultivare mono, pentru că toate astea sunt la un loc, rezultatul e un fiasco. Nu poți forța implementări gigantice ecologice fără finanțări gigantice și fără programe internaționale integrate care să meargă în tandem.
Ar fi ideal să mâncăm şi să cultivăm ecologic, dar asta ar fi posibil doar prin reducerea drastică a producției, conştientizarea hiperconsumerismului, luarea unei decizii la nivel de continent, să ne luăm angajamentul că vom fi mai responsabili cu resursele și că gata mâncăm şi consumăm mai puțin”, își continuă ea analiza.
Și bani, de unde?
„Dacă, să zicem, ar fi s-o facem sau nici măcar s-o facem în totalitate, ci să creștem în acest sistem de cultivare ecologic, ne-ar trebui mulți bani externi, bani de investit în utilaje, materiale, bănci de semințe, teren folosit regenerativ, ceea ce înseamnă implementări complexe pe terenuri gigantice din care scoți producții relativ mici.
El vrea stat suveran. De unde vor ieşi din interiorul țării aceşti bani de ordinul miliardelor pe care să-i investim în agricultură ecologică? Mi se pare extraordinar că ideile astea sunt născute din ideile populiste cum că industria comunistă a fost independentă. Absolut toată a fost făcută pe banii Băncii Mondiale și a FMI-ului. Vizavi de unde locuim acum a fost o fermă gigantică de vaci construită în ’82, finanțată cu 3 milioane de dolari de la Banca Mondială.
Nu a existat niciodată agricultură gigantică subvenţionată din interior.
Și eu cred în totalitate într-un astfel de vis, cred că putem crește în sistemele ecologice implementate, dar n-o putem face decât primind bani «tehno-globaliști» cum zice domnul Georgescu”, mai arată ea.
Banii „tehno-globaliști” au finanțat ferma ecologică
„Eu am avut visul ăsta și viziunea de a construi ferma de legume ecologice. Soţul meu, lucrător în IT, în corporații și start-up-uri internaționale, având mult mai mulți bani ca mine, mi-a dat 30.000 de euro să investesc în solul și sistemul tehnologic al fermei.
Practic, banii lui tehno-globalişti au ajutat o fermieră de la sat să pună la punct o fermă cu o tehnologie extraordinară şi, în curând, urmează ca pe fonduri europene să mă extind”, argumentează Roxana Zaha, cu propriul său exemplu.
Roxana Zaha a studiat antropologia în Irlanda și este legumicultor în Țara Hațegului. Crește legume ecologice și e pasionată de mediul rural și de cultura mâncării.