Laszlo Diószegi: Maestrul care aduce gustul și pasinea în două lumi diferite

Întâlnirea cu Laszlo Diószegi nu este doar o incursiune în universul savuros al pâinii proaspete, ci și o călătorie fascinantă prin inimile înflăcărate ale susținătorilor sportului rege: fotbalul. Și asta pentru că Dl. Diószegi nu este doar brutar, ci și arhitectul echipei de fotbal de Liga Întâi, Sepsi OSK din Sfântul Gheorghe, o combinație neașteptată și extraordinară de meșteșug tradițional cu efervescența competiției sportive.

Moștenind afacerea familiei sale, Laszlo Diószegi a transformat brutăria tradițională într-un sanctuar al gustului autentic, unde fiecare bucată de pâine este coaptă cu pasiune, acest lucru traducându-se prin numeroasele premii primite la competițiile de profil.

În acest interviu, vom dezvălui povestea omului care aduce pasiunea și determinarea în fiecare aspect al vieții sale, din brutărie până pe terenul de fotbal.

O privire unică în universul complex al lui Laszlo Diószegi – un om care demonstrează că a găsit echilibrul perfect între cele două lumi aparent distincte. Care sunt provocările și satisfacțiile în a fi atât brutar, cât și lider sportiv de succes? Descoperiți în interviul acordat redacției Arta Albă.

1. Înțelegem că brutăria este o afacere de familie. Când ați simțit că doriți să continuați această tradiție?

Norocul a fost de partea mea în viață. Tatăl meu și bunicul meu au fost amândoi maeștri brutari, așa că pot spune că această meserie este o moștenire în familie. În 1996, am început afacerea de panificație împreună cu părinții mei, iar din 2002, ei s-au retras din activitate, lăsându-mi tradiția familiei pentru a o continua.

2. Ați fost jucător de fotbal în anii ’80 la IMASA Sfântul Gheorghe, iar pasiunea pentru sport persistă. Acest lucru poate explica atât echipa de fotbal, cât și stadionul pe care l-ați construit. Aș dori să vă întreb: de ce ați ales să obțineți finanțare din Ungaria și nu din România?

La acea vreme, în țara noastră, nu se alocă fonduri pentru proiecte de genul acesta. Am aflat că în Ungaria, guvernul sprijină comunitățile maghiare de peste graniță, așa că am decis să depun un proiect acolo. Am considerat că merită să încercăm, chiar dacă nu știam dacă vom câștiga. Și, uite că am reușit să construim un stadion superb și elegant, de care sunt foarte mândru.

3. Brutăria pe care o vizităm este cea mai mare investiție din regiunea centrală a României în ultimii ani. Ați avut această viziune de la început, de a avea o fabrică modernă, echipată cu tehnologie de ultimă generație?

La început, nu mă gândeam că voi ajunge aici. În 2002, când am preluat afacerea complet, aveam doar un cuptor de panificație, trei angajați și o singură mașină pentru livrare. Dar am început să ne dezvoltăm treptat.

În 2008, am început să construim a doua brutărie, acum cunoscută sub numele de „brutăria veche”, cu o suprafață de aproximativ 1800 de metri pătrați. Apoi, acum doi sau trei ani, am decis că este timpul să construim o nouă și modernă fabrică de pâine. Aceasta are acum 3800 de metri pătrați! Sperăm că, odată cu această dezvoltare, vom putea să ne extindem și să ajungem în zone unde nu am fost prezenți până acum.

4. Ce importanță credeți că are această investiție pentru zona Sfântul Gheorghe?

Orice investiție nouă în Sfântul Gheorghe este benefică pentru comunitatea noastră. Sper că întregul oraș va fi mândru de realizările noastre în următorii ani. Dorim să diversificăm produsele noastre de patiserie și panificație pentru a oferi atât locuitorilor din Sfântul Gheorghe, cât și clienților din întreaga țară, produse proaspete și tradiționale.

5. Ce obstacole ați întâmpinat în această afacere, de la început până acum?

Greutățile sunt inevitabile în orice afacere. Cu toate acestea, eu sunt un om pozitiv și nu mă las descurajat de ele. Cred că este important să te concentrezi pe realizările tale și să mergi înainte. Nu am dorit să cer sprijin financiar altora, deoarece nu-mi place să am datorii.

Acest lucru a adus unele provocări, deoarece am preferat să construiesc totul cu propriile mele resurse. Poate că, dacă am fi apelat la bănci, brutăria noastră ar fi fost funcțională de zece ani deja.

Dar astfel văd eu lucrurile: nu vreau să am datorii față de nimeni, nici măcar față de bănci. Consider că ceea ce am realizat până acum este suficient pentru mine și cred că întregul oraș este mândru de ceea ce am realizat.