Le Monde: În România, pe șantierul uneia dintre cele mai mari baze aeriene NATO din Europa
Baza militară Mihail-Kogălniceanu, construită în perioada comunistă lângă Marea Neagră, vizavi de Crimeea, a suferit o transformare pentru a putea consolida capacitățile Alianței în estul continentului
Un „escadron” de excavatoare și camioane străbate Dobrogea, vastul platou care domină Marea Neagră, în estul României. În mijlocul acestui peisaj uscat și infertil, utilajele deja terasează, sapă și trasează ceea ce va fi aici o pistă de aterizare, acolo căi de rulare pentru avioane. „Ce părere aveți?” întreabă mândru căpitanul inginer Aurel Bocai în timp ce vizitează acest proiect gigantic, început cu abia o lună și jumătate în urmă.
Ofițer în Forțele Aeriene Române, Bocai este manager de proiect pentru ceea ce el prezintă pur și simplu „cel mai mare proiect întreprins de armata română după anii 1990”. Dacă cele 250 de utilaje desfășurate șase zile pe săptămână vor continua în acest ritm, avioanele NATO ar putea ateriza și decola încă din 2027 pe ceea ce va fi a doua pistă a bazei aeriene Mihail Kogălniceanu.
Construită în perioada comunistă, această unitate militară situată la 30 de kilometri de Marea Neagră a cunoscut o nouă viață de la invazia Ucrainei în 2022. Situată vizavi de Crimeea, baza „MK” – așa cum o numesc numeroșii soldați străini dislocați aici de teamă să nu pocească numele personajului politic român din secolul al XIX-lea care îi dă numele – este cea mai estică bază NATO din Europa. Abandonată după 1990, această colecție de hangare vechi și clădiri ruginite uneori acoperite de vegetație a devenit, în fața amenințării rusești, unul dintre cele mai strategice locuri de supraveghere a Mării Negre și de protecție aeriană a „flancului estic” NATO.
Suprafață „de patru ori mai mare”
Aproape peste tot între clădirile vechi au fost ridicate în grabă colonii de containere, în special de către armata franceză, care încă folosește MK pentru a-și aproviziona forțele terestre dislocate la Cincu, în centrul României. La acestea se adaugă nenumăratele Humvee (vehicule militare) și elicoptere americane, precum și avioanele de vânătoare finlandeze responsabile de „poliția aeriană”. Actuala pistă este împărțită cu avioanele low-cost ale micului aeroport civil vecin care deservește Constanța, un mare oraș-port din estul României.
„Înainte de 2022, aici erau în principal câmpuri de floarea-soarelui”, ne arată pe o hartă comandantul Nicolae Crețu parcelele care sunt acum ocupate de utilaje sau cazărmi ale forțelor militare NATO.
Decisă în 2018 „ca reacție la ceea ce s-a întâmplat în Georgia și Crimeea [anexată de Rusia în 2014]”, extinderea va face posibilă transformarea tuturor acestor instalații temporare în instalații permanente și creșterea serioasă a capacităților militare.
Pe lângă dublarea pistei, armata română plănuiește să mărească traficul și numărul de hangare pentru a găzdui, în special, escadrila de F16 pe care Bucureștiul urmează să le achiziționeze în curând de la Norvegia. Dar vor fi și „parcări, un nou turn de control, depozite de muniție și kerosen”, promite comandantul Crețu, care vorbește despre „o creștere de patru ori a suprafeței actuale”.
Găzduirea „familiilor de soldați”
Dacă proiectul de extindere finalizează cu succes cele patru faze planificate, până în 2040 este chiar „un oraș mic” care ar trebui să iasă în mijlocul stepei. „Vom avea școli, spitale” pentru a găzdui „familiile soldaților”, se laudă soldatul. „Poți avea prieteni și aliați, dar dacă nu ai unde să-i primești, nu poți să le exploatezi potențialul maxim”, rezumă el, referindu-se la ideea de a primi pe o perioadă mult mai lungă soldații NATO. decât actualele turnee de câteva luni.
Cu aproape 3.000 de hectare, suprafața bazei o va depăși în cele din urmă chiar și pe cea a bazei Ramstein din Germania, până acum cel mai mare stabiliment NATO din Europa, s-a grăbit să anunțe presa din România. Comandantul Crețu se abține de la o astfel de comparație; România este cunoscută că are dificultăți în realizarea proiectelor sale majore de infrastructură. Dar cu un buget de 2,5 miliarde de euro, extinderea MK este, de departe, cel mai clar simbol al investiției majore a acestei țări de 19 milioane de locuitori în apărarea ei de la invadarea Ucrainei.
Membră NATO din 2004, România a devenit, alături de Polonia, cel mai important vecin al Ucrainei în sprijinirea efortului său de război. Ferm pro-occidentală, marea coaliție de la București dintre socialiști și conservatori, aflată la putere din 2021, a decis să facă o investiție masivă în propria apărare, cu scopul de a ajunge la 2,5% din PIB în 2024. „România este ferm hotărâtă să-și respecte angajamentele legate de apartenența sa la NATO”, se laudă un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării.
În cadrul acestui buget, alocarea anuală pentru proiecte de infrastructură a crescut de la 149 de milioane de euro în 2022 la 599 de milioane de euro în 2024, ceea ce face posibilă „îmbunătățirea stării de pregătire [a bazelor militare] și crearea condițiilor de exploatare și întreținere a noilor echipamente, ” explică el. În toată țara au fost lansate proiecte la baze militare care au căzut adesea în ruină după sfârșitul Războiului Rece.
Patronaj american
Guvernul României a investit masiv și la Cincu, baza unde armata franceză a instalat, în 2022, batalionul multinațional aflat sub comanda sa. „Când am ajuns, condițiile erau foarte spartane, a trebuit să instalăm bungalouri și să facem parcări. Zeci de milioane de euro au fost investiți de Franța și România”, dă asigurări colonelul Paul Courtiau, reprezentant al forțelor franceze în România.
Românii au fost nevoiți să niveleze un deal și acum realizează „proiecte de reabilitare a podurilor care (…) ne vor permite să facem ocoluri majore pentru a folosi drumurile din jurul bazei”. La acestea se adaugă numeroasele dezvoltări în curs de desfășurare în bazele secundare din jurul bazei Cincu în vederea exercițiilor numite „Primăvara Dacică”, care ar urma să demonstreze, în primăvara anului 2025, capacitatea armatei franceze de a conduce o brigadă de peste 4.000 de militari în mai puțin de zece zile, în caz de nevoie.
Extinderea bazei aeriene MK este plasată mai mult sub patronajul american. Forțele armate ale Statelor Unite o folosesc de la sfârșitul anilor 1990, în special pentru războaiele din Afganistan și Irak, dar au devenit și mai vizibile din 2022. Pe 21 iulie, două bombardiere strategice americane B-52 au aterizat chiar în MK, o premieră în România.
„Acest lucru ne va oferi ocazia să ne antrenăm împreună și să vedem dacă pot opera de aici, verificând toate procedurile tehnice”, se bucură comandantul Crețu, care este întrerupt în mod regulat de zgomotul F18-urilor finlandeze care încă operează misiunea de poliție aeriană a NATO în colaborare cu Forța Aeriană Regală Britanică, înlocuită la începutul lunii august de cea spaniolă. Cu o zi înainte, două avioane F18 au fost nevoite să decoleze în miezul nopții pentru a reacționa la detectarea dronelor rusești care au trecut granițele României, situație des întâlnită de când Moscova vizează porturile ucrainene din delta Dunării.
„Acest lucru va crea locuri de muncă”
„În timpul misiunii noastre [de patru luni] nu a trebuit să lansăm o operațiune împotriva vreunei acțiuni a armatei ruse în Marea Neagră, operațiunile noastre colective jucând rol de descurajare”, explică Karl Bird, comandantul Forțelor Aeriene Regale Britanice desfășurate aici – șase detașamente Typhoon care au sosit din Scoția în martie cu aproape 200 de soldați. Deși refuză să critice actuala infrastructură, ofițerul britanic a fost nevoit să aducă propriile hangare aeriene temporare, cele ale MK nefiind utilizabile.
După finalizarea lucrărilor, extinderea ar trebui să faciliteze acordarea de sprijin tehnic tuturor aeronavelor care echipează forțele NATO.
În orășelul vecin, care se mai numește și Mihail Kogălniceanu, acest șantier este destul de bine privit, chiar dacă mulți fermieri au fost expropriați. „Va crea locuri de muncă”, salută Ștefan, un român de 23 de ani care lucrează ca ospătar la Hangar, un bar destinat exclusiv militarilor americani, cu prețuri în dolari și meniul în engleză. „Desigur, există și riscul ca soldații să beneficieze de toate serviciile din cadrul bazei și să nu o părăsească deloc”, se îngrijorează acest tânăr localnic.
„Standardul nostru de viață va crește! Fără baza militară, aici s-ar munci doar în agricultură”, este convins și Ștefan Popa, 66 de ani, fost mecanic al forțelor americane care a venit să se bucure de seara răcoroasă din piața situată la intrarea din bază, alături de fiica și nepoții săi. În acest fost oraș de garnizoană construit în epoca comunistă pentru a găzdui familiile soldaților și căzut apoi în letargie, decolările zgomotoase care cresc sunt sinonime cu renașterea economică.