Legea Arendei, declarată neconstituţională de CCR
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2024/11/tractor.jpg)
Curtea Constituțională a României (CCR) a declarat neconstituţională Legea pentru modificarea Codului Civil – Legea Arendei, considerând că instituirea unei durate minime a contractului de arendare și alte măsuri impuse restricționează dreptul de proprietate și libertatea economică.
Curtea a admis atât sesizarea depusă de Avocatul Porului, cât şi cea depusă de parlamentari USR, PNL şi neafiliaţi. Este vorba despre modificarea Legii 287 din 2009 privind Codul Civil.
Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie.
„În ședința din data de 25 februarie 2025, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru modificarea Legii nr.287/2009 privind Codul civil este neconstituțională, în ansamblul său.
În esență, Curtea a reținut că instituirea unei durate de minim 7 ani a contractului de arendare, respectiv 14 ani, în situația reînnoirii de drept, fără posibilitatea negocierii valorii arendei, nu îndeplinește exigențele constituționale referitoare la proporționalitatea restrângerii exercițiului dreptului de proprietate privată, prin limitarea dreptului de dispoziție al proprietarilor, precum și a principiului constituțional a libertății economice, aspecte ce sunt de natură să contravină prevederilor art.44 alin.(1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, art.45 privind libertatea economică și art.136 alin.(5) privind proprietatea, raportate la art.53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Curtea a mai reținut că introducerea unei noțiuni nedefinite și neclare, respectiv ‘schimbul de utilizare între arendași’, în condițiile în care nu sunt reglementate niciun fel de garanții pentru proprietarii terenurilor, este o soluție legislativă de natură să conducă la eludarea interdicției absolute a subarendării, cuprinsă în prezent în art.1847 alin.(2) teza întâi din Codul civil, în situațiile în care schimbul de utilizare a terenului ar fi făcut între bunuri neaflate în raport de egalitate a valorii lor. Astfel, Curtea a reținut că este încălcat dreptul de proprietate al arendatorilor, prin eludarea voinței inițiale a părților – arendator și arendaș – în privința modului în care vor fi exploatate bunurile agricole, precum și dispozițiile art.1 alin.(3) și (5) din Constituție, prin prisma încălcării cerințelor de claritate și previzibilitate a legii, astfel cum au fost consacrate în jurisprudența Curții Constituționale.
Curtea a mai reținut că introducerea unei reguli derogatorii, respectiv a obligației moștenitorilor proprietarului de a menține contractul de arendare, spre deosebire de norma generală din materie de locațiune, reprezentată de art.1820 alin.(2) din Codul civil, instituie un tratament diferențiat în cadrul aceleiași categorii juridice, respectiv a moștenitorilor părților unui contract de arendare, ceea ce contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, reglementat în art.16 din Legea fundamentală.
Decizia este definitivă și general obligatorie.
Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I”, transmite CCR.
Principalele modificări votate de Parlament
Legea Arendei a trecut de Parlament, la finalul anului trecut. Printre prevederi se numără ca durata arendării să fie de minimum 7 ani şi că se consideră a fi făcută pe toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă.
Totodată, subarendarea totală sau parţială era interzisă, sub sancţiunea nulităţii, cu excepţia schimbului de utilizare a terenului între arendaşi.
Alte prevederi care fuseseră votate:
Contractul de arendare încetează înainte de împlinirea termenului prin incapacitatea sau falimentul arendaşului ori prin neplata arendei în termenul prevăzut în contract;
În cazul decesului arendatorului, moştenitorii sunt obligaţi să menţină contractul de arendare pe durata încheiată cu arendaşul;
În cazul vânzării terenului, cumpărătorul este obligat să menţină contractul de arendare până la expirarea termenului de valabilitate;
Contractele de arendare încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile până la încetarea duratei acestora