Legea privind bunurile confiscate: Fisuri legale ce permit abuzuri majore

Recenta modificare a Codului de Procedură Penală, introdusă prin Legea nr. 126/2024, stârnește controverse datorită unor incoerențe și posibile efecte negative asupra proceselor judiciare legate de distrugerea bunurilor confiscate.

Conform noilor prevederi, reglementările privind distrugerea produselor din tutun prelucrat și a bunurilor care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală au fost incluse într-un cadru procedural deja reglementat de alte acte normative, iar acest lucru generează riscuri semnificative pentru unitatea și claritatea legislației.

În primul rând, dispozițiile referitoare la distrugerea bunurilor confiscate par să fi fost integrate într-un text de lege care reglementează procesele penale, dar fără a respecta corect succesiunea logică a procedurilor. Astfel, reglementările din art. 197 alin. (4)-(8) introduc norme legale care contrazic principiile stabilite prin alte articole ale Codului de Procedură Penală și Codului Fiscal, ceea ce poate crea confuzie și întârzieri în aplicarea corectă a legii. De exemplu, textul reglementează distrugerea bunurilor de tutun prelucrat fără a ține cont de faptul că aceste bunuri nu au fost încă confiscate, punând în pericol validitatea măsurilor legale care urmează a fi luate.

Pe lângă această incoerență, alte prevederi ale legii impun ca responsabilitatea distrugerii bunurilor confiscate să fie transferată către instituții care nu au legătură directă cu procesul penal, cum ar fi Autoritatea Vamală Centrală. Astfel, competențele autorităților vamale sunt extinse, în mod problematic, asupra unor proceduri ce ar trebui să fie reglementate doar în cadrul procesului penal, încălcând normele de tehnică legislativă stabilite prin Legea nr. 24/2000, care interzic ca astfel de măsuri să fie reglementate într-un cadru procesual penal.

Mai mult, reglementările recente permit ca bunurile confiscate să fie redistribuite în scopuri umanitare, printr-un mecanism gestionat tot de Autoritatea Vamală Centrală. Deși gestul pare bine intenționat, integrarea acestei proceduri în cadrul Codului de Procedură Penală riscă să dilueze obiectivitatea și imparțialitatea procesului judiciar, creând o posibilă zonă gri între justiție și organizarea unor ajutoare umanitare.

Un alt punct important îl reprezintă termenul limită de șase luni impus pentru distrugerea sau predarea bunurilor confiscate. Acesta ar putea pune presiune asupra autorităților responsabile cu distrugerea, riscă să favorizeze proceduri rapide dar fără un control suficient, ceea ce ar putea duce la pierderi sau gestionare defectuoasă a bunurilor respective.

Într-un context legislativ deja complex, această modificare a Codului de Procedură Penală adâncește contradicțiile existente între reglementările referitoare la confiscarea bunurilor și la procedurile de distrugere sau valorificare a acestora. Experții în drept susțin că este esențial ca aceste reglementări să fie revizuite, iar dispozițiile contradictorii să fie eliminate pentru a proteja claritatea legislației, a asigura accesibilitatea legii și a nu pune în pericol transparența procesului judiciar.

Prin urmare, Guvernul va abroga articolele din lege care creează confuzii.

EM-1