Legendarele nave cu zbaturi, între restaurări aberante și perspectiva tăierii la fier vechi

În toată Europa, dar și peste ocean, navele cu zbaturi, propulsate de mașini cu abur, sunt considerate comori istorice, sunt restaurate și puse în valoare ca nave de croazieră sau muzee plutitoare, excepția fiind în România, unde navele cu zbaturi sunt, fie restaurate aberant, cu termopane, fie tăiate la fier vechi.

Navele cu zbaturi care la începutul secolului 20 făceau curse de pasageri pe Dunăre, de la Sulina la Viena, sunt prezentate în Expoziţia „Cursă lungă cu nave cu aburi pe relaţia Pesta – Delta Dunării”, organizată de Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar din Bucureşti şi Muzeul Tehnic şi al Transporturilor din Ungaria.

Expoziția este deschisă la Muzeul Naţional Tehnic „Dimitrie Leonida” din capitală până pe 30 aprilie, după care va fi intinerată prin porturile de la Dunăre, Drobeta-Turnu Severin, Galaţi şi Tulcea. Pe lângă imagini de arhivă, expoziţia include hărţi de epocă, orare ale curselor, machete de nave şi jurnale cinematografice.

Potrivit organizatorilor, „istoria regiunii Dunării poate fi descrisă ca un proces de valuri puternice de integrare şi valuri şocante de dezintegrare”, iar în acest context cursele „navelor cu aburi”, au contribuit la integrarea regiunii Dunării. Expoziţia este structurată în trei unităţi tematice, dar şi cronologice, sub următoarele subtitluri: „Eliminarea barierelor, construirea de relaţii”, „Dinamica deconectării” și „Separare socialistă, fraternitate socialistă”.

Navele cu aburi care au făcut parte din flota României în perioada interbelică au supraviețuit cu bine și perioadei comuniste. Spre exemplu, în anii 80, nava „Tudor Vladimirescu” făcea curse de pasageri între Galați și Brăila sau pe croaziere pe relația Brăila – Galați – Tulcea – Sulina, la concurență cu navele rapide și noile nave de pasageri

În 1834, în Portul Galați acosta prima navă cu zbaturi, care făcea curse între Galați și Viena

Portul Galaţi, care a fost cel mai important port al Moldovei, al Principatelor Române şi apoi al României reîntregite, a fost un reper important în navigație și construcții navale. În 1856, la Galați a fost înființată Comisia Europeană a Dunării, organismul internațional care a construit Canalul Sulina și a modernizat navigația pe Dunăre. Și tot la Galați au fost înființate în 1893 Șantierele Navale Fernic & Co, primul șantier naval românesc care a trecut la construirea de nave cu corp din metal, în perioada interbelică fiind construite și primele submarine românești.

În Portul Galați era o flotă de nave cu zbaturi. Pe data de 10 aprilie 1834, ajungea la Galați prima navă cu zbaturi, care făcea curse între Galați și Viena. Tot la Galați se afla și nava cu zbaturi, „Prinţul Conachi-Vogoride”, construită la 1857 la Șantierul Naval din Neurburgkbstor, lângă Viena, devenită, după 1861, „România”. Făceau escală în Portul Galați și navele „Contele Sturmer” şi „Viena” care aparțineau Societăţii de Navigaţie „Lloyd” și făceau curse regulate Viena – Constantinopol. O altă navă cu zbaturi, dar şi cu vele era „Ştefan cel Mare”, construită la 1864.

Navele cu zbaturi intrate în flota României în secolul 19 și la începutul secolului 20, ar fi trebuit să fie incluse în Categoria „Tezaur” a Patrimoniului Cultural Naţional şi puse în valoare ca nave de croazieră pe Dunăre sau muzee plutitoare, cum se întâmplă în întreaga lume. Dar unele dintre ele au avut soarta flotei comerciale, fiind vândute la preţ de fier vechi.

Nava „Cetatea”, răscumpărată de pasionații de istoria navigației, după ce Administrația Dunării a vândut-o ca „fier vechi”

Povestea cea mai halucinantă din odiseea navelor cu zbaturi este aceea a navei „Cetatea”, care a fost nava hidrografică a Comisiei Europene a Dunării, care avea sediul la Galaţi. În iulie 2010, Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi a organizat o licitaţie la care a fost vândută nava cu zbaturi „Cetatea”. Preţul de începere a licitaţiei, la care a și fost vândută nava – 7.903 euro (fără TVA), adică preţ de maşină nemţească SH.

Ca o ironie a soartei, în aceeași perioadă, AFDJ a vândut autoturismul de serviciu al directorului, un Kia Sportage, la un preţ de 8.015 euro, mai scump decât nava „Cetatea”.

Nava a fost cumpărată de singurul participant la licitație, patronul firmei Nicost SRL Galaţi, care are ca obiect de activitate “comerţul cu amănuntul de produse alimentare, băuturi şi tutun” într-un magazin de cartier.

În cazul navei nava „Cetatea” s-a întâmplat o minune. Patronul Nicost SRL Galaţi nu putea rezolva simplu tăierea la fier vechi a navei, pentru că este o operaţiune care necesită macarale de mare tonaj şi echipamente specializate. A apelat la serviciile Şantierului naval „Shipyard ATG” din Giurgiu. Când au văzut că-i vorba despre  nava care a făcut istorie pe Dunăre, cei din conducerea şantierului naval i-au plătit proprietarului navei valoarea fierului vechi plus o sumă cerută de acesta şi astfel au salvat „Cetatea”.

„Cel care a luat-o, evident că nu putea să o taie decât într-un şantier naval şi a venit la noi ca să o tăiem. Noi i-am plătit contravaloarea fierului vechi plus ce a solicitat respectivul şi am luat decizia să nu o tăiem ca fier vechi, ci să o păstrăm pentru o posibilă reutilizare a navei păstrând linia de odinioară. Nava este la noi şi sperăm ca ea să plutească din nou”, declara în urmă cu câțiva ani Adrian Patriche, directorul „Shipyard ATG” Giurgiu.

„Cetatea”, nava Comisiei Europene a Dunării

Nava salvată de la tăierea la fie vechi, era o parte a istoriei navigației pe Dunăre. „Cetatea” a fost construită în 1903 la Turnu Severin şi a fost nava hidrografică a Comisiei Europene a Dunării care avea sediul la Galaţi. Nava marca şenalul navigabil prin geamanduri.

Avea un deplasament de 164 tone, lungimea de 34 m, lăţimea de 4,82 m şi un pescaj de 1,4 m. Echipajul era format din 14 oameni, căpitan, şef-mecanic, secund, pilot, marinari şi fochişti, plus 2 „hidrometri”, care stabileau traseul şenalului navigabil şi amplasarea geamandurilor. Propulsia era asigurată de două roţi cu zbaturi puse în mişcare de o maşină cu abur alternativă cu dublă expansiune orizontală de 130 CP. Celelalte agregate de forţă, pompele, vinciul de ancoră şi „dinamul” erau antrenate de maşini cu abur cu simplă expansiune.

Aburul cu presiunea de 9,5 at era produs de o căldare navală cu suprafaţa de schimb de căldura de 60 mp. Viteza navei era de 15 km/h. Nava „Cetatea” a supravieţuit războiului balcanic din 1913 şi celor 2 războaie mondiale. La bord au fost cazaţi ofiţeri superiori din Franţa, Spania, Italia, Germania şi Rusia care aveau rolul de observatori militari în războiul balcanic din 1913.

„Borcea”, nava din Brăila râvnită de austrieci și „restaurată” cu termopane de români

Nava cu zbaturi „Borcea”, acostată în Portul Brăila, a fost salvată de perspectiva de a deveni un morman de fier vechi şi mai navigă și astăzi, făcând plimbări de două ore pe Dunăre dacă sunt amatori de croaziere. A fost contruită în 1914, la Santierul Naval Turnu Severin, având statut de iaht regal la Dunăre.

Cu nava „Borcea”, Regele Ferdinand a călătorit în 1919 la cetatea Silistra, iar în 1921 la manevrele militare de la Turtucaia. Nava are lungimea de 39.4 m, lăţimea de 10.9 m şi pescajul de 1m. Înălţimea catargului este de 9 m. Cele două roţi cu zbaturi, cu 45 rotaţii pe minut, sunt propulsate de o maşină de abur cu dublă expansiune „Krupp – Gebruder Sachesenberg”, care produce aburul la 8 atm. Consumul maşinii principale este de 190 kg păcură pe oră, dar poate funcţiona şi cu reziduuri petroliere, în acest caz consumul fiind de 400 kg/oră. Cârma este dotată cu servo mecanism acţionat cu abur.

După ce a fost ani de zile una din navele Marinei Militare, în 1984, prin ordin al MApN, nava „Borcea” a fost trecută în patrimoniul Palatului Copiilor din Brăila. În 1994 s-au făcut primele reparaţii la Şantierul Naval, dar în perioada 1998 – 1999 a fost abandonată la cheu.

În 1999, nava cu zbaturi a atras atenţia unor oameni de afaceri din Austria, care şi-au exprimat intenţia de a cumpăra nava abandonată pentru a o restaura şi repune în circulaţie. Aflând de intenţia austriecilor, directorul Muzeului Brăilei, prof dr Ionel Cândea, a înscris-o, în regim de urgenţă, în doar 24 de ore, în categoria „Tezaur” a Patrimoniului Cultural Naţional şi astfel a împiedicat înstrăinarea navei.

În anul 2000, nava a fost din nou urcată pe cala şantierului din Brăila, pentru reparaţii capitale. Navaliştii brăileni aveau experienţă, pentru că tocmai finalizaseră reparaţiile capitale la Bricul „Mircea”, dar pentru că banii veneau cu ţârâita, reparaţiile au durat 5 ani. În 2006, printr-un ordin al ministrului Transporturilor au fost alocaţi 500.000 lei pentru reamenajări.

„Armatorul“, respectiv directoarea Palatului Copiilor, Angela Baştiurea, nu a mai vrut să lucreze cu şantierul naval, preferând o firmă specializată în termopane. S-a intrat într-o serie de controverse, s-au plătit 50.000 euro pe un proiect de restaurare elaborat de un specialist, iar de reamenajarea navei „Borcea” s-a cam ales praful. Dar tot e bine că navigă.

„Republica”, nava – amiral din Portul Tulcea

Nava cu zbaturi „Republica” este una din cele trei nave identice construite în 1883 la Şantierul Naval din Linz, Austria, „Hansburg”, „Csobanc”, care avea să devină „Republica” şi „Austria”, ce avea să intre în flota românească la Dunăre sub numele „Anghel Saligny”. Erau nave construite pentru a patrula pe Dunăre.

Aveau deplasamentul de 540 tone şi lungimea de 54 m, lăţimea de 14 m, pescajul de 1,4 m, înălţimea catargului fiind de 17 m. Maşina cu aburi care punea în mişcare zbaturile avea o putere de 550 CP şi o astfel de navă avea viteza de 15 km/h în aval şi 10 km/h în amonte. În 1916, „Csobanc” a funcţionat ca centru de comandă pentru trupele austro-ungare. La finalul Primului Război Mondial, nava se afla în aval de Zimnicea şi a devenit captură de război, revenind României.

A fost navă de comandament, adică „navă – amiral” a Marinei Militare de la Dunăre. Fiind dotată cu două mitraliere şi un tun de 37 de milimetri, în al Doilea Război Mondial, a participat la mai multe operaţiuni pe Dunăre. După război, a fost rechiziţionată de ruşi, dar ulterior a fost restituită şi rebotezată „Republica”, redevenind navă amiral la Dunăre.

În 1956, nava, ancorată la Km 595, în mijlocul Dunării, a fost locaţia unei întâlniri de taină a lui Gheorghiu Dej cu liderul iugoslav Iosip Broz Tito. Din anii 70, a devenit navă de pasageri pe braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe.

În 2003, când nava se afla în reparaţii la Şantierul Naval Brăila, primarul de atunci al Tulcei, Constantin Mocanu, fost director la şantierul naval şi împătimit de istoria navigaţiei, a obţinut includerea navei în categoria „Tezaur” a Patrimoniului Cultural Naţional.

„Anghel Saligny” și „Decebal”, nave cu zbaturi pierdute în tranziţie

Cealaltă navă cu zbaturi construită în 1883 la Şantierul din Linz şi intrată în flota românească sub numele „Anghel Saligny”, fosta „Austria”, a navigat pe Dunăre vreme de 50 de ani, făcând curse de pasageri în zona Brăila, Galaţi, Tulcea.

Prin anii 70 a fost acostată la Faleza Dunării din Galaţi, fiind transformată în cofetărie plutitoare. Era o locaţie elegantă. Nava o fost mistuită de un incendiu, a fost dusă la cimitirul de nave din aval de „Bazinul Nou” şi prin anii 90 a fost tăiată la fier vechi.

Despre altă navă cu zbaturi celebră, remorcherul de cataracte „Decebal”, aflat în flota Portului „Hercules” Brăila, nu se mai ştie nimic. Se auzea că ar fi pe un doc din Portul Constanţa Sud-Agigea, pentru reparaţii.

La Galați, croaziere elegante pe Dunăre cu vaporul „Tudor Vladimirescu”

Un exemplu de punere în valoare a unei nave cu zbaturi este ceea ce s-a întâmplat cu nava de linie „Tudor Vladimirescu”, care după investiţii de 1,5 milioane dolari în reparaţii şi reamenajare, mai transportă şi astăzi, la cerere, grupuri de turiști pe Dunăre.

Cei care urcă la bord se pot mândri că au călătorit cu o navă la bordul căreia au mai urcat Regele Ferdinand şi Regina Maria, Carol al 2-lea, Regele Mihai,  mareşalii Averescu şi Antonescu, iar în perioada comunistă Nichita Hrușciov, care a fost oaspetele lui Gheorghiu Dej.

Este un „vapor” în adevăratul înţeles al cuvântului. Nava „Tudor Vladimirescu” a fost construită în 1847-1850, la Santierul Ganzdanubius din Viena, la comanda companiei austriece DDSG, care făcea comerţ în Ţările Române şi avea nevoie de un remorcher puternic, care să străbată zona Cazanelor. Până în 1874, nava a efectuat transporturi de mărfuri generale şi cereale între Galaţi, Brăila şi Viena.

Apoi a fost transformată în navă de pasageri, căpătând numele „Croatia”. În 1919, nava a fost primită de România în contul despăgubirilor de război. A fost rebotezată „Sarmisegetuza” şi a efectuat curse de pasageri pe Dunăre. Nava avea cabine de pasageri de clasa I si II-a, asigurând un confort deosebit pentru perioada interbelică, în croazierele pe distanţe lungi. Saloanele şi cabinele aveau o capacitate de 105 locuri, iar băncile de pe punţile exterioare mai ofereau 150 locuri. Din 1927, nava a primit numele „Grigore Manu”, efectuând curse de agrement şi transport de pasageri în Delta Dunării.

În timpul celui de al 2-lea război mondial, a fost spital de campanie plutitor. În 1947, numele navei a fost schimbat din nou, devenind „Tudor Vladimirescu”. Până în 1985 a efectuat curse pe ruta Galaţi-Brăila şi curse de agrement în Deltă. După revoluţie a făcut curse la Ismail pentru OJT Tulcea şi a fost 2 ani restaurantul plutitor „Europolis”.

În 1999, prorietarul navei, Navrom SA Galaţi a investit 1,5 milioane dolari în reparaţii şi restaurare. În 2004, nava a revenit pe Dunăre, oferind condiţii de navigare la standarde moderne. A fost păstrat sistemul de propulsie cu zbaturi acţionate de forţa aburului, care are o putere de 600 CP. Pentru pasageri este chiar spectaculos să urmărească prin pereţii de sticlă de la puntea principală funcţionarea cilindrilor cu dublă expansiune, consideraţi de specialişti o bijuterie a tehnicii.

Sistemul a fost păstrat pentru că funcţionează perfect, singura modificare fiind înlocuirea păcurei cu motorina, pentru eliminarea fumului evacuat pe coş. Nava are două saloane, baruri de interior şi de punte, putând lua la bord 100 de pasageri.