Limitarianism: o limită superioară pentru bogăție

În era noastră, în care discutăm constant despre problemele sociale, economice și de mediu, Ingrid Robeyns, profesor de filosofie și economie la Universitatea Utrecht din Olanda, vine cu o propunere îndrăzneață: să stabilim o limită superioară pentru bogăție. În noul său concept denumit „Limitarianism,” Robeyns argumentează că există o necesitate imperioasă de a impune limite pentru a combate sărăcia, pentru a proteja coeziunea socială și pentru a salva planeta.

Veți înțelege rapid că pentru avuții din România limitarianismul este o utopie. Pentru bogații și foarte bogații României o limită superioară pentru bogăție este absolut de neconceput. Fiindcă Robeyns propune două cifre-cheie: o limită politică de 10 milioane de euro pentru o țară cu un profil socio-economic similar cu Olanda și o limită etică de aproximativ 1 milion de lire sterline, dolari sau euro per persoană într-o societate cu un sistem solid de pensii.

De ce aceste limite? Robeyns susține că acestea nu doar că ar crea o societate mai echitabilă și eficientă, dar ar și contribui la fericirea individuală. Într-o lume în care decalajul dintre cei bogați și restul populației continuă să crească, ideea de a impune limite clare asupra bogăției devine tot mai pertinentă.

Raportul anual al Oxfam, intitulat „Inequality Inc,” evidențiază o realitate tulburătoare: în timp ce marea majoritate a populației globale încearcă să supraviețuiască cu aceleași resurse sau chiar mai puține, miliardarii lumii devin cu 34% mai bogați decât erau la începutul ultimului deceniu. Într-o perioadă în care sărăcia afectează 60% din umanitate, miliardarii acumulează o bogăție impresionantă. Această discrepanță uriașă atrage atenția asupra necesității de a regândi modul în care gestionăm bogăția.

Robeyns susține că, pentru a implementa aceste limite, este necesară o reformă radicală a sistemului fiscal, concentrându-se pe impozitele aplicate asupra bogăției, nu doar asupra veniturilor. De asemenea, abordează problema moștenirilor, afirmând că acestea ar trebui să fie în mare parte un beneficiu colectiv, nu familial. Argumentele sale nu se opresc doar la impactul economic, ci explorează și consecințele negative asupra coeziunii sociale, democrației, sănătății fizice și mentale, precum și asupra schimbărilor climatice.

În ciuda reacțiilor polarizate la ideile sale, Robeyns își dorește să lanseze o dezbatere despre limitele bogăției în societatea noastră. Fiindcă trăim într-o lume în care majoritatea discuțiilor despre economie și bogăție se bazează pe ideea că nu ar trebui să existe limite. Limitarianismul aduce o perspectivă proaspătă și provocatoare.

Desigur, există critici care consideră că propunerile sale sunt fie naive, fie comuniste. Robeyns respinge aceste acuze. Ea subliniază că limitarianismul, adică plasarea unei limite superioare asupra veniturilor și bogățiilor, nu este doar etic, ci și rațional. Ideea de a limita bogăția nu ar trebui să fie privită ca o manifestare a invidiei, ci ca o strategie pentru construirea unei societăți mai echitabile și durabile.

În timp ce mulți se îndoiesc că aceste idei pot fi puse în practică, Robeyns speră că, în cele din urmă, aceasta va deveni o mișcare socială. Ea își bazează optimismul pe posibilitatea ca milionarii și miliardarii să își asume responsabilitatea și să își dea seama de efectele negative ale concentrării excesive a bogăției. Câteva exemple notabile de filantropie din partea unor miliardari, precum Chuck Feeney sau Mackenzie Scott, arată că există deja o schimbare în abordarea unor astfel de probleme.

Limitarianismul propus de Ingrid Robeyns ridică întrebări esențiale despre modul în care gestionăm bogăția în societatea noastră și despre impactul pe care îl are asupra noastră și a mediului înconjurător. Este o chemare la acțiune pentru a demara o discuție serioasă despre limitele pe care suntem dispuși să le impunem bogăției.

Pentru a crea o societate mai echitabilă și sustenabilă.