Mamutul ne calcă în picioare: bugetarii care sugrumă România

România intră în fiecare an într-un dans absurd cu deficitul bugetar, un joc al cifrelor care mereu se încheie prost. Guvernele promit „măsuri decisive,” „reforme structurale” și alte expresii bine lustruite pentru conferințele de presă, dar când vine vorba de realitate, singura decizie reală este amânarea. Și dacă există o soluție clară, unanim acceptată de experți și analiști, aceasta este una singură: reforma administrativă. Drastică. Reală. Fără jumătăți de măsură.

Dar de ce nu se întâmplă nimic? Hai să o mai spunem o dată.

Cifrele ne spun totul:

Conform datelor oficiale, cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat al României pentru anul 2023 au fost de 132,7 miliarde lei, reprezentând 8,4% din PIB.

Aceste cheltuieli includ salariile și alte beneficii ale angajaților din sectorul public, acoperind diverse domenii precum administrația publică centrală și locală, educația, sănătatea și alte servicii publice.

Este important de menționat că, pe lângă cheltuielile de personal, există și alte categorii de cheltuieli asociate funcționării aparatului administrativ, cum ar fi cheltuielile cu bunuri și servicii, care au fost de 77,16 miliarde lei în 2023, în creștere cu 6,5% față de anul precedent.

Aceste date evidențiază dimensiunea semnificativă a cheltuielilor publice asociate aparatului administrativ din România și subliniază importanța gestionării eficiente a resurselor bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare.

Un mamut hrănit cu promisiuni și angajări

România are un aparat bugetar gonflat la maximum, aproape burdușit de angajări făcute nu pentru competență, ci pentru loialitate politică. Fiecare guvern, indiferent de culoare, a contribuit la acest monstru birocratic. Fie pentru a „fideliza” un electorat captiv, fie pentru a respecta înțelegeri subterane de tipul „numiri pentru funcții,” acest mamut administrativ a devenit atât de mare și de greoi, încât nimeni nu mai are curajul să-i apropie măcar o pensetă, darămite un bisturiu.

Rezultatul? Avem o administrație care consumă resurse uriașe și produce rezultate jalnice. Câteva exemple:

• Dosare stivuite în birouri prăfuite, rezolvate cu viteza melcului în vacanță.
• Proiecte europene ratate din cauza „lipsei de personal calificat.”
• Instituții redundante care se calcă pe picioare fără să rezolve problemele reale ale cetățenilor.

De ce reforma administrativă rămâne doar un subiect de cafenea?

Adevărul dureros este că nimeni din actuala clasă politică nu vrea să-și asume o reformă reală. De ce? Simplu:

1. Frica de pierderea voturilor: Reducerea aparatului bugetar ar însemna automat mii de oameni nemulțumiți, cu familii și prieteni care își vor îndrepta furia către politicieni.
2. Mecanismele de putere: Sistemul bugetar este principalul instrument prin care partidele își construiesc rețelele de influență locală. Primari, directori de instituții, inspectori — toți sunt rotițele unui mecanism care generează voturi, nu eficiență.
3. Evitarea conflictului: O reformă reală ar însemna ciocniri frontale cu „personalul esențial” — adică acei oameni care decid cât de „esențial” este fiecare post, de la consilierii unor șefi de instituții până la rudele bine plasate în funcții cheie.

Cum ar arăta o reformă reală?

O reformă administrativă autentică nu înseamnă doar reduceri arbitrare de posturi. Înseamnă o reconstrucție totală a modului în care funcționează administrația. Iată câțiva pași esențiali:

1. Audit complet: Fiecare instituție trebuie să treacă printr-un audit extern, realizat de experți independenți, pentru a identifica redundanțele și problemele structurale.
2. Digitalizare adevărată: Aproape jumătate din posturile administrative ar deveni inutile dacă s-ar implementa soluții digitale eficiente pentru gestionarea documentelor și a cererilor.
3. Evaluarea competențelor: Personalul trebuie selectat pe criterii clare de competență, nu pe baza carnetului de partid sau a pilelor.
4. Desființarea instituțiilor inutile: România are zeci de agenții și instituții care funcționează ca sinecuri pentru clientela politică. În multe cazuri, acestea nu doar că nu aduc valoare, dar încurcă activitatea altor structuri.

Portița „personalului esențial” – mecanismul perpetuării haosului

Chiar și în „ordonanța trenuleț,” această încercare disperată de a mai aduna câțiva lei la buget, guvernanții au lăsat o portiță care să-i protejeze de furia funcționarilor privilegiați: exceptarea „personalului esențial.” Dar ce înseamnă esențial? Cine decide asta? Pentru că, în teorie, fiecare post dintr-o instituție este justificat ca fiind „esențial.” În realitate, această portiță permite guvernanților să continue angajările dubioase, în timp ce populația este sufocată de taxe și austeritate.

Ce ar trebui să facem?

România are nevoie de o dezbatere reală despre ce înseamnă administrație modernă și eficientă. Reforma administrativă nu mai poate fi amânată, iar politicienii trebuie să înțeleagă că perpetuarea acestui mamut birocratic ne costă mai mult decât niște procente pierdute în alegeri. Cetățenii au dreptul să știe adevărul despre cum sunt cheltuiți banii lor. Iar viitorul țării depinde de curajul de a spune, în sfârșit, lucrurilor pe nume: statul român este supraponderal, ineficient și în pragul colapsului. Trebuie operat. Acum.