Marcel Boloș: Drumul unui preot misionar și politician, marcat de obstacole și decizii grele

Marcel Boloș este ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, dar și preot misionar. Politicianul afirmă că a fi preot „Este cea mai mare bucurie pe care o poate avea cineva”.

Dar, pentru a ajunge aici, a fost dificil. Mai întâi i-a fost refuzată înscrierea la Seminarul Teologic din cauză că părinții săi au fost activiști de partid. Abia la 40 de ani a îmbrăcat veșmântul preoțesc.

Invitat la Dialogurile Puterii, ministrul Boloș a povestit despre etapele parcurse până la momentul de a își îndeplini chemarea de preot și își amintește cu emoție de anii petrecuți în satul natal clujean, Hodișu.

14:27, 17.04.2025 • POLITICĂ

Ce spune Marcel Boloș despre finanțarea metroului de la Cluj

19:04, 07.04.2025 • Finanțe

Ministrul Boloș admite riscul pierderii a miliarde de euro din PNRR

Marcel Boloș: Am trecut printr-o perioadă foarte critică, pentru că 1986, imediat după ce am terminat liceul, crescând în curtea bisericii, prima dorință a fost ca să mă duc la preoție. Și s-a întâmplat că pe acea vreme se făceau dosarele de către protopopi, un fel de dosare informative care se trimiteau la seminarii și cu o propunere din partea protopopului.

Eu am aflat destul de târziu că protopopul, Dumnezeu să-l ierte, fiindcă nu mai este, mi-a propus aviz negativ pentru că părinții mei erau activiști de partid. Da, erau oamenii simpli de la țară, i-au făcut membrii la grămadă. Nu nu știau ce li s-a întâmplat.

Iar când am dat examenul pe baza acelei recomandări ne-au pus la proba medicală. Era proba prin care triau candidații în funcție de ce se spunea în referate și au spus cam angină pectorală, nu o să uit niciodată. Mi-au inventat o boală pe care nu s-a confirmat niciodată că aș avea-o. Da, în baza acelei examinări m-au respins și nu am mai putut intra în examen.

Ministrul spune că abia la 40 de ani s-a înscris la teologie și că din copilărie îl purta un gând pe care nu putea să-l abandoneze, nicicum.

Și atunci în perioada studenției, eram anul trei, m-am întâlnit cu episcopul locului și i-am zis așa că ce-ar fi dacă m-ar hirotonisi. Asta s-a întâmplat în 2006. Și atunci mi-a spus că nu se poate fără ca să nu am finalizate studiile și nu știu cum s-a întâmplat, că de la acea întâlnire a fost într-o zi de vineri, luni m-a sunat că să mă pregătesc că mă hirotonisește.

Vestea a fost atât de copleșitoare pentru Marcel Boloș astfel încât, spune el, vreo 3 zile am fost în stare de șoc, că nu știam ce să fac și ce decizie să iau.

De luni până miercuri am stat cu telefonul în față să-i spun Prea Sfințitului că totuși a fost o discuție și că nu cred că e bine să mă hirotonească. Și joi l-am sunat și a spus că vineri să vii să discutăm. Voiam să-i spun că nu vreau să mă hirotonisesc. Și când m-am întâlnit cu Prea Sfințitul n-am mai avut puterea să-i spun. Pur și simplu, mi-a pierit vocea.