Marea Britanie se îndreaptă către o criză nucleară. Dă vina pe francezi

Marea Britanie se confruntă cu una dintre cele mai mari crize din sectorul său energetic din ultimele decenii, o „criză nucleară”  care amenință să submineze securitatea energetică și să afecteze obiectivele climatice ale țării.

În centrul acestui dezastru iminent se află sistemul nuclear al Regatului Unit, odată un simbol al mândriei tehnologice și inovației, care este acum pe cale să fie redus la o singură centrală nucleară funcțională până în 2028. Acest declin al industriei nucleare este amplificat de dependența tot mai mare a țării de energia franceză, lucru care a stârnit atât îngrijorări economice, cât și politice.

Moștenirea nucleară britanică

În anii 1950, Marea Britanie era un pionier al energiei nucleare, având o pleiadă de centrale care ofereau o alternativă curată și sigură la combustibilii fosili. La deschiderea primei centrale nucleare britanice au participat oameni de știință și oameni de stat din aproape 40 de țări. A fost, a spus Richard Butler, Lord Privy Seal, un moment „epocal”, scrie Politico.

De-a lungul anilor, această pleiadă s-a dezvoltat, ajungând ca în anii 1990 să producă peste un sfert din necesarul de electricitate al țării. Acesta a fost apogeul industriei nucleare britanice, iar promisiunile pentru viitor păreau să fie pline de speranță.
Cu toate acestea, începutul declinului a fost marcat de lipsa de investiții și de viziune strategică a guvernelor succesive, care nu au reușit să mențină acest sector vital.

Criza nucleară actuală a început să fie vizibilă abia în ultimii ani, când centralele nucleare din Marea Britanie au început să se închidă fără a fi înlocuite de noi proiecte la timp. În acest context, fostul cancelar Kwasi Kwarteng a afirmat că Regatul Unit a devenit „prea dependent de energia franceză”.

Și chiar dacă abia acum criza ajunge la punctul de fierbere, ea are o istorie lungă și o mulțime de părinți politici. Depinde pe cine întrebi. Oh, și este vina francezilor.

Dependența de Franța și impactul asupra Marii Britanii

Compania franceză de stat EDF este proprietara majorității centralelor nucleare rămase în funcțiune în Marea Britanie. Aceste centrale, printre care Hartlepool, Heysham 1 și 2, Torness și Sizewell B, sunt esențiale pentru alimentarea cu energie electrică a Regatului Unit. Însă, problema este că patru dintre aceste centrale sunt programate să fie închise în următorii cinci ani. Doar Sizewell B va mai funcționa după 2028, iar chiar și aceasta va fi supusă unor lucrări de întreținere începând cu 2029, moment în care Marea Britanie va rămâne fără nici o sursă nucleară de energie pentru prima dată în peste 70 de ani.

Dependența de Franța în acest sector a generat tensiuni politice și economice. Criticii, inclusiv politicieni britanici de toate orientările, au subliniat că acest fapt lasă Marea Britanie vulnerabilă în fața deciziilor guvernului francez și a problemelor economice ale EDF. De altfel, EDF, aflată sub presiunea propriilor probleme financiare și logistice, a întârziat în mod repetat proiectele majore de infrastructură, inclusiv construcția centralei nucleare Hinkley Point C, care ar trebui să fie cheia viitorului nuclear al Marii Britanii.

Întârzierile de la centrala nucleară Hinkley Point C

Hinkley Point C, care ar trebui să acopere o parte din pierderile rezultate din închiderea centralelor actuale, este în întârziere cu șase ani și depășește bugetul inițial cu miliarde de lire sterline. Estimat inițial la 18 miliarde de lire, proiectul a ajuns acum la un cost de 46 de miliarde de lire și nu se așteaptă să fie operațional înainte de 2031. Această întârziere a dus la creșterea îngrijorărilor cu privire la capacitatea Marii Britanii de a-și asigura securitatea energetică și de a respecta obiectivele climatice stabilite.

„Ei [guvernul francez] au încercat fără succes timp de 18 luni” să determine guvernul britanic să investească mai mulți bani publici în proiecte, a spus o persoană din sectorul energetic francez. Dar contractul pentru Hinkley Point C arată că„nu avem nicio pârghie împotriva britanicilor în această negociere”, au adăugat ei.

Un alt proiect important, Sizewell C, este încă în faza de planificare, iar o decizie finală de investiție nu va fi luată până în 2025. Guvernul britanic s-a angajat deja să investească peste 8 miliarde de lire în acest proiect, dar nu a reușit încă să atragă suficienți investitori privați pentru a-l susține.

„EDF își menține angajamentul de a sprijini dezvoltarea energiei nucleare în Regatul Unit. Căutăm opțiunea pentru extinderea ulterioară a duratei de viață a centralelor noastre existente, construind noi centrale nucleare de mai mare capacitate la Hinkley și Sizewell și vedem o oportunitate excelentă pentru o nouă nouă centrală de mare capacitate la Wylfa [un site propus în nordul Țării Galilor]”, a declarat un purtător de cuvânt al EDF.

„Vom continua să lucrăm pozitiv cu guvernul Regatului Unit pentru a oferi un nou viitor nuclear”, au adăugat ei. EDF subliniază că a investit 8 miliarde de lire sterline în pleiada de centrale nucleare a Marii Britanii.

Pasarea vinei între politicieni

Problema crizei nucleare din Marea Britanie a fost amplificată de o serie de greșeli politice și lipsa unei strategii coerente. Politicienii britanici din toate partidele au încercat să paseze vina pentru această criză. Fostul prim-ministru Boris Johnson a acuzat guvernele laburiste, în special pe Tony Blair și Gordon Brown, pentru că nu au investit în noi centrale nucleare.

Gordon Brown a vândut activele către EDF în 2008 pentru 12 miliarde de lire sterline, promițând că vor intra în investiții private pentru a ajuta la construirea a opt noi centrale. Brown a salutat sectorul energetic nuclear drept „o oportunitate masivă pentru economia și locurile de muncă din Regatul Unit”. Cu toate acestea, nicio construcție nu a început de la momentul în care centralele nucleare britanice au fost vândute EDF.

Johnson a susținut că vânzarea activelor nucleare britanice către EDF în 2008 a fost o greșeală, iar faptul că laburiștii nu au început construcția de noi centrale în acea perioadă a fost o oportunitate ratată.

„Timp de 13 ani, guvernul laburist anterior nu a făcut absolut nimic pentru a dezvolta industria nucleară a acestei țări. … Mulțumesc mult, Tony, și mulțumesc mult, Gordon”, a spus Johnson reporterilor în 2022.

De cealaltă parte, politicieni laburiști precum John Spellar și Josh MacAlister au arătat cu degetul către guvernele conservatoare, acuzându-le de lipsă de acțiune și de neglijarea industriei nucleare. Un alt politician conservator, John Redwood, a pus parțial vina pe liberal-democrați, care, în timpul guvernului de coaliție din 2010, au blocat planurile de expansiune nucleară.

Perspective pentru viitor

În prezent, energia nucleară contribuie cu aproximativ 15% din mixul energetic al Marii Britanii, dar acest procent este în pericol să scadă dramatic în următorii ani, dacă nu vor fi luate măsuri rapide. Guvernul condus de Rishi Sunak se confruntă cu presiunea de a accelera planurile de construcție de noi centrale nucleare și de a asigura o tranziție sigură spre energia verde.

Ed Miliband, secretarul pentru Energie, și-a asumat misiunea de a revitaliza sectorul nuclear, dar sarcina sa nu este deloc ușoară. Lipsa forței de muncă specializate și a finanțării reprezintă obstacole majore în calea implementării unor soluții rapide. Totuși, Miliband, un oponent al sectorului în urmă cu 15 ani, reconvertit între timp în susținător al său a recunoscut că fără energie nucleară nu există o cale credibilă către atingerea obiectivelor climatice de zero emisii nete.

Tom Greatrex, cândva deputat laburist și acum șef al grupului de lobby al Asociației Industriei Nucleare, a spus: „Ceea ce ar trebui să fie una dintre lecțiile din ultimii 10-15 ani este că, dacă nu te descurci și nu iei decizii la timp, te vei găsi la un moment dat într-o poziție mult mai proastă.”