Medicul Radu Țincu susține că decizia ÎCCJ referitoare la șoferii drogați nu va avea efect: Va fi imposibil de pus în practică
Decizia recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) de a condiționa dosarele penale pentru șoferii depistați pozitiv la droguri de demonstrarea impactului asupra capacității de a conduce a generat numeroase reacții. Medicul Radu Țincu, specialist în Terapie Intensivă și Toxicologie, a criticat această hotărâre, subliniind dificultățile majore pe care le implică aplicarea acesteia din punct de vedere medical.
Radu Țincu, despre decizia ICCJ: greu de îndeplinit
Potrivit hotărârii ICCJ, un șofer depistat cu substanțe psihoactive în organism poate fi cercetat penal doar dacă se dovedește că aceste substanțe i-au afectat abilitatea de a conduce un vehicul. Această interpretare adaugă o nouă condiție pentru incriminarea șoferilor, ceea ce complică evaluările în astfel de cazuri.
În acest context, medicul Radu Țincu a explicat că, din perspectivă medicală, această decizie este aproape imposibil de implementat. El a subliniat că, în prezent, nu există teste obiective care să determine în mod clar dacă o persoană era, la momentul conducerii, afectată de consumul de substanțe psihoactive.
Acesta a atras atenția asupra lipsei unor metode standardizate care să măsoare capacitatea neurocognitivă a șoferilor aflați sub influența drogurilor.
Medicul a explicat că evaluarea capacității unui șofer de a conduce sub influența drogurilor implică o serie de variabile complexe. El a detaliat că nu există aparate sau scale standardizate care să măsoare cu exactitate efectele substanțelor psihoactive asupra funcțiilor cognitive. De asemenea, Țincu a subliniat că aceste evaluări rămân, de cele mai multe ori, subiective, depinzând de percepția și expertiza medicului evaluator.
“Din păcate, această decizie cred că va fi imposibil de pus în practică din punct de vedere medical. Nu avem la acest moment niciun test obiectiv care să poată să ateste că o persoană era sau nu sub influența de a conduce un autovehicul pentru că toate aceste evaluări ale funcției neurocognitive sunt extrem de subiective și nu trebuie să privim doar din perspectiva neurocognitivă a acelui pacient, ci trebuie să discutăm din perspectiva faptului că, spre exemplu consumul de droguri predispune la comportament la risc.
Asta înseamnă că este posibil să facem anumite gesturi iresponsabile sub influența acelor substanțe pe care în mod normal nu le-am fi făcut. Deci este evident că o persoană care se află sub acea stare de high pe care o induce spre exemplu cocaina să poată să aibă anumite comportamente la risc, și aici discutăm despre comportamente agresive în trafic sau incapacitatea de a anticipa anumite pericole”, susține specialistul.
Pericolul precedentului: Invocarea deciziei de către șoferii sub influența alcoolului
Un alt punct de vedere exprimat de Radu Țincu este legat de riscurile pe care această decizie le poate aduce în alte contexte. El a atras atenția că alcoolul, cea mai comună substanță psihoactivă, ar putea deveni obiectul unor interpretări similare. Șoferii depistați cu alcoolemie pozitivă ar putea invoca necesitatea unei evaluări a capacității de a conduce pentru a evita dosarele penale.
Medicul a subliniat că această situație ar crea un precedent periculos, complicând și mai mult aplicarea legislației în ceea ce privește siguranța rutieră. În lipsa unor metode clare și standardizate de evaluare a capacității cognitive, deciziile s-ar putea baza pe factori subiectivi, ceea ce ar duce la ambiguitate juridică.
“Pe de altă parte, ce cred că au pierdut din vedere cei de la Înalta Curte de Casație și Justiție este faptul că principala substanță psihoactivă este alcoolul. Astfel încât cel mai probabil, persoanele care au alcoolemii pozitive vor invoca această evaluare a capacității de a conduce pentru a scăpa de urmărirea penală.
Cred că sunt foarte multe aspecte care vor fi greu de pus în practică, dar cel mai important este că nu există scale de evaluare a capacității neurocognitive care să poată să fie aplicate pentru un conducător auto”
Medicul a explicat că măsurarea capacității de a conduce sub influența substanțelor psihoactive implică întrebări extrem de specifice, cum ar fi: „Ar fi putut șoferul să frâneze cu două milisecunde mai devreme dacă nu ar fi consumat droguri?” Acest nivel de precizie este aproape imposibil de atins cu tehnologia și metodele disponibile în prezent.
Evaluările neurocognitive necesare pentru astfel de cazuri nu sunt realizate de aparate standardizate, ci depind de observațiile și interpretările medicului. Acest lucru introduce un grad mare de subiectivitate, care poate duce la interpretări diferite de la un caz la altul:
“Pe noi ne interesează de exemplu dacă o persoană aflată sub influența acelei substanțe ar fi putut frâna cu 2 milisecunde mai devreme dacă nu ar fi consumat substanța respectivă. Acest tip de testare este aproape imposibil de realizat din punct de vedere medical. Toate aceste evaluări sunt destul de subiective.
Ele țin și sunt cumva sub apanajul gradului pe care medicul evaluator îl are în acel moment al gradului de a evalua acea persoană. Este foarte dificil să poți obține o evaluare obiectivă, o evaluare numerică. Evaluarea aceasta nu se realizează de către un aparat. Nu are niște evaluări stricte, standarde și atunci vor interveni factorii subiectivi ai evaluatorului ceea ce va crea destul de multă ambiguitate”