Papa Francisc și meditațiile sale la Calea Crucii: „Noi putem găsi Cerul chiar și în căderile noastre”

Publicat: 19 apr. 2025, 15:59, de Rona David, în Culte , ? cititori
Papa Francisc și meditațiile sale la Calea Crucii: „Noi putem găsi Cerul chiar și în căderile noastre”
Papa Francisc despre Calea Crucii

În meditațiile sale, scrise pentru Calea Crucii din Vinerea Mare, de la Colosseum, Sfântul Părinte a transmis că, în fața unor economii inumane construite pe calcule și algoritmi, logică rece și interese implacabile, singura schimbare este întoarcerea la Mântuitorul.

Lumea de astăzi este construită pe o astfel de logică „a calculelor și algoritmilor, a logicii reci și a intereselor implacabile”. „Economia divină”, în schimb, „este diferită”. Întoarcerea la Cristos, care cade și se ridică, este „o schimbare de curs și o schimbare de ritm – o conversie care ne redă bucuria și ne aduce acasă”, spune Sfântul Părinte.

O călătorie interioară, o reglare de conștiință

O cale oferită fiecărei ființe umane – o călătorie interioară, o reglare de conștiință, oprindu-se asupra suferințelor lui Cristos pe drumul spre Calvar. În meditațiile sale la Calea Crucii, Papa Francisc arată că aceasta este într-adevăr coborârea pe care Isus a întreprins-o „spre această lume pe care Dumnezeu o iubește”.

Este, de asemenea, „un răspuns, o acceptare a responsabilității” de către Cristos. Cel care, „bătut în cuie pe cruce”, mijlocește, plasându-se „între părțile aflate în conflict” și le duce la Dumnezeu, pentru că „crucea Sa dărâmă ziduri, anulează datorii, înăbușe judecăți, stabilește reconcilierea”. Isus, „adevăratul Jubileu”, dezbrăcat de hainele Sale și dezvăluit chiar și „celor care îl privesc murind”, îi privește „ca pe niște iubiți încredințați de Tatăl”, arătându-și dorința de a ne salva „pe toți, pe fiecare”.

Economia lui Dumnezeu

Papa Francisc ne invită să ne eliberăm de propriile noastre scheme și să înțelegem „economia lui Dumnezeu”, care „nu ucide, nu aruncă și nu zdrobește. Este smerită, fidelă pământului” – și să urmăm calea lui Isus, cea a „Fericirilor”, care „nu strivește, ci cultivă, repară și protejează” .

Cu toate acestea, este „economia divină”  atât de diferită de economiile de astăzi „de calcul și algoritmi, de logică rece și interese implacabile” – cea asupra căreia se oprește Sfântul Părinte. Pentru umanitate, Cristos a acceptat crucea, iar greutatea ei vorbește despre suflarea Duhului, „care este Domnul și de viață dătătorul” .

Noi, dimpotrivă, „rămânem fără suflare din cauza evitării responsabilității”. Dar, îndeamnă Papa, „ajunge să nu mai fugim și să rămânem în compania celor pe care ni i-ai dat, în situațiile în care ne-ai așezat”; numai atunci încetăm „să fim prizonieri”.

Ceea ce ne împovărează cu adevărat sunt „egoismul” și „indiferența”

În introducerea sa la cele 14 Stațiuni, Pontiful scrie că în pașii lui Isus spre Golgota este reconstituit „exodul nostru spre un pământ nou”, pentru că Cristos „a venit să schimbe lumea”, iar noi trebuie la rândul nostru „să schimbăm direcția, să vedem bunătatea urmelor Sale”.

Astfel, „Calea Crucii este rugăciunea oamenilor în mișcare. Ea perturbă rutina noastră obișnuită.” Este o cale costisitoare în „această lume care calculează totul”, în care „gratuitatea are un preț scump”. Cu toate acestea, „în dar”, observă Papa, „totul înflorește din nou: un oraș împărțit în facțiuni și sfâșiat de conflicte se poate îndrepta spre reconciliere; o pietate aridă poate redescoperi prospețimea promisiunilor lui Dumnezeu; și o inimă de piatră se poate transforma într-o inimă de carne”.

Condamnarea la moarte a lui Isus îndeamnă la reflecție asupra „interacțiunii dramatice a libertăților noastre individuale”

Din încrederea irevocabilă cu care Dumnezeu se pune „în mâinile noastre”, aducând o „neliniște sfântă”, pot izvorî minuni: „eliberarea celor acuzați pe nedrept, discernerea complexității situațiilor, contracararea judecăților care ucid”.

Cu toate acestea, rămânem „prizonieri” ai rolurilor de care ne agățăm, subliniază Papa Francisc, temându-ne de inconvenientele unei schimbări în direcția vieții noastre. Adesea lăsăm să ne scape posibilitatea Căii Crucii.

Cristos, „tăcut în fața noastră în fiecare soră și frate expus judecății și prejudecăților”, ne provoacă – dar o mie de motive („argumente religioase, chichițe juridice” și „așa-numitul bun simț care evită implicarea în destinul altora”) ne trag de partea lui Irod, a preoților, a lui Pilat și a mulțimii.

Isus nu se spală pe mâini; El iubește „în tăcere”

În Stațiunea a XI-a, bătut în cuie, El „ne arată că în orice împrejurare există o alegere de făcut” – „realitatea uimitoare a libertății noastre” – în timp ce îi asistă pe ambii infractori, lăsând să treacă insultele unuia și întâmpinând pledoaria celuilalt, mijlocind chiar pentru cei care îl răstignesc: „Tată, iartă-i, pentru că nu știu ce fac”.

Noi putem găsi Cerul chiar și în căderile noastre

Isus „cade pentru prima dată”, noi învățând despre „Calea Crucii că este trasată aproape de pământ: cei puternici se retrag din ea, tânjind după cer. Cu toate acestea, cerul atârnă jos, iar noi îl putem găsi chiar și în căderile noastre”. La a doua Sa cădere, Cristos ne arată „căderea și ridicarea din nou; căderea și ridicarea din nou”, aventura umană a păcatului și a convertirii.

„Ezităm, ne rătăcim, ne pierdem”, dar experimentăm și bucuria – „bucuria noilor începuturi, bucuria renașterii”. Oamenii sunt „confecționați” – amestecuri unice de har și responsabilitate.

Isus, făcut „unul dintre noi”, nu s-a temut să se împiedice. Noi, însă, ne ascundem adesea căderile, respingând calea aleasă de Cristos, atrage atenția Papa Francisc.

Economia lui Dumnezeu, în care „nouăzeci și nouă contează mai mult decât unul”, este inumană: lumea de astăzi este construită pe o astfel de logică „a calculelor și algoritmilor, a logicii reci și a intereselor implacabile”. „Economia divină”, în schimb, „este diferită”. Întoarcerea la Cristos, care cade și se ridică, este „o schimbare de curs și o schimbare de ritm – o conversie care ne redă bucuria și ne aduce acasă”.

 

Sursa Catholica.ro