Metalele rare și unice ale României: oferta noastră pentru Donald Trump

Domnule Trump, avem o propunere. Dacă promiteți că ne apărați de Putin, de noi înșine și, eventual, și de ploaie la nunți în corturi, România e dispusă să vă cedeze – în exclusivitate și cu drept de succesiune în familie – drepturile de exploatare pe termen nelimitat a celor mai rare și prețioase resurse de pe planetă.

Exploatările de suprafață, de adâncime și de mare inspirație

Nu, nu e vorba de aur, uraniu sau litiu. Noi avem altceva. Ceva ce nu se găsește nici în Afganistan, nici în Congo, nici în America voastră – deși bănuim că se fac eforturi.

Domnule Trump, vă oferim metalele rare ale României. Mai jos, catalogul complet al zăcămintelor naționale, cu tot cu ghidul de exploatare și harta geopolitică aferentă. Vă rugăm să citiți cu pixul în mână.

1. Sinecuritul – resursa de suprafață, omniprezentă, auto-regenerabilă

Sinecuritul este un metal moale, ductil, lucios la față, dar opac în contract. Se găsește în special în sedimentele de partid și în aluviunile din jurul ministerelor. Se extrage ușor, cu ajutorul unei relații bune la centru sau a unei diplome de studii în drept la Spiru Haret. Odată colectat, sinecuritul nu mai trebuie procesat – se depune direct în contul personal și devine rezistent la impozitare.

Este atât de prețios încât un gram de sinecurit poate susține financiar trei generații de lipsă de competență.

2. Șparlitul – minereul volatil, de mare mobilitate

Se găsește adesea în combinație cu achizițita publică, mai ales în faza de „consultare de oferte cu dedicație”. Șparlitul este un aliaj format din optimismul contribuabilului și cinismul gestionatului. Este ușor inflamabil și reacționează violent la transparență.

Este considerat resursă strategică națională, motiv pentru care este protejat de legi, procurori lenți și inspecții anunțate cu 48 de ore înainte.

3. Mermelitul – resursa de profunzime, se sapă cu răbdare

Mermelitul este un metal vâscos, greu de detectat fără aparat special de „prietenii de familie”. Se formează lent, prin acumulări succesive de „hai că vedem”, „lasă că rezolvăm” și „nu e treaba noastră”. E atât de adânc înrădăcinat în solul administrativ încât necesită ani întregi de compactare birocratică până atinge forma ideală: un nimic legal cu aspect de ceva.

Se folosește la fundațiile instituțiilor care rezistă, dar nu produc nimic.

4. Misecuvenita – metal de profunzime și largă răspândire etnică

Una dintre cele mai vechi resurse ale poporului nostru. Se transmite genetic, începând cu „mi se cuvine loc la grădi” și terminând cu „mi se cuvine pensie specială, că am dus hârtiile la timp”. Misecuvenita e singura resursă care nu se epuizează, ci se multiplică exponențial odată cu apariția fiecărui nou formular de cerere.

Se extrage cu declarații pe proprie răspundere și se rafinează în sediile de partid, secția „recompensă pentru devotament necondiționat”.

5. Găbjitul – resursa de adâncime insondabilă

Găbjitul este periculos de eficient. Se găsește în special în carierele de administrație locală, acolo unde se exploatează bugetul cu lopeți de „consultanță”. E rezistent la anchetă, termorezistent la schimbări de guvern și complet imun la presă locală.

O singură tonă de găbjit ajunge pentru finanțarea unei campanii electorale și a trei vacanțe în Dubai, all inclusive, cu tot cu ședințe foto în deșert.

6. Nepoțita – zăcământ transgenerațional, regenerabil și reproductiv

Se exploatează în mod familial, cu linii tehnologice de tip „unchiu’ trage sforile, nepoata face PR-ul”. Nepoțita are o puritate ridicată atunci când este extrasă din domenii de stat precum cultură, mediu și administrație publică. Se extrage fără concurs, dar se împarte cu comisie.

Pe termen lung, nepoțita generează un lanț de distribuție ideal pentru stabilitate internă și stagnare instituțională.

7. Dedesubturina – minereu în straturi tectonice

O minune a naturii românești. Dedesubturina este invizibilă la suprafață, dar stă la baza oricărei „reorganizări”, „fuzionări” sau „reformări” care nu schimbă nimic. E ca o fibră optică a combinațiilor: leagă toate instituțiile între ele și asigură fluxul constant de „las’ că știu eu pe cineva”.

Fără dedesubturină, România ar fi ca o pădure fără hoți de lemne: plictisitoare și neproductivă.

oferta noastră pentru Trump

Metode de extracție și prelucrare specifice spațiului carpato-balcanic

Pentru a valorifica la maximum bogățiile noastre subterane, România a dezvoltat, în mod empiric și ancestral, câteva metode unice de extracție, testate pe generații întregi de funcționari, primari, cumetri și alte forme de viață birocratică.

a) Băgatu-n traistă – metoda universală de colectare

Băgatu-n traistă nu este doar o metaforă, este o tehnologie de vârf. Se practică în special pe final de proiect, când deja nu mai întreabă nimeni „ce faceți acolo?”. Se folosesc unelte tradiționale, precum geanta de piele cu două compartimente, pixul Montblanc obținut dintr-un grant de cercetare și agenda în care se notează „când intră banii”.

Băgatu-n traistă are un mare avantaj față de metodele occidentale de extragere: nu lasă urme. Nici fiscale, nici penale. E ecologic și, în caz de suspiciuni, se poate dizolva complet în expresia „nu știu, n-am fost eu”.

b) Moșmonditul – metoda lentă de rafinare

Moșmonditul e o tehnică rafinată, lentă, aproape zen. Se aplică în faza de „prelucrare” a metalelor brute, când trebuie transformată o idee proastă într-un contract bun. Este un proces migălos, bazat pe principiul: „lasă că vedem noi cum iese”.

Se face în ședințe lungi, fără concluzii, în care se iau pauze dese de țigară și se citează legi abrogate. În mod miraculos, la finalul moșmonditului, totul iese perfect – pentru cine trebuie.

c) Chelfănitul – metoda coercitivă de multiplicare

Chelfănitul este metoda prin care se accelerează apariția resurselor noi. Funcționează în special în administrațiile locale, unde se aplică șefului de birou care „nu semnează decât dacă primește ordine clare de sus”.

Tehnica constă în certuri administrative, apeluri nervoase și un număr mediu de 2,3 telefoane pe minut la „șefu’ mare”. După aplicarea chelfănitului în formă verbală, se deschid brusc toate ușile, se găsesc soluții, iar metalul începe să curgă în flux continuu.

Parașutina – liantul universal de prelucrare

În toate etapele de extracție, România folosește cu succes parașutina – un compus chimic de înaltă tehnologie, obținut prin sinteza dintre „habar n-are ce face” și „a fost trimis de sus”.

Parașutina este o substanță instabilă, dar extrem de eficientă: se infiltrează rapid în orice structură, se lipește de funcții înalte și capătă autoritate absolută. Are formula chimică CH₃–CV–PR, unde CV înseamnă „curriculum inventat”, iar PR este „prezență remarcabilă în presă”.

Este liantul fără de care nu s-ar putea construi niciun proiect cu fonduri europene, niciun consiliu de administrație și nicio firmă de stat care „merge pe pierdere controlată”.

Domnule Trump, luați și metodele, nu doar resursele

Pentru o exploatare completă și profitabilă, vă recomandăm să importați nu doar metalele rare, ci și metodele tradiționale de extragere și prelucrare. Trimiteți o delegație să studieze băgatu-n traistă în mediul său natural – adică într-un birou de primărie cu termopane aburite și o imprimantă care scoate hârtii în două exemplare: unul pentru partid și unul pentru arhivă.

Folosiți moșmonditul ca metodă de negocieri diplomatice. Aplicați chelfănitul în consiliile de administrație. Și, mai ales, pulverizați parașutină pe orice post care pare prea serios: imediat devine flexibil, obedient și „pe linie de partid”.

România vă stă la dispoziție. Avem tot ce vă trebuie pentru a construi un imperiu al combinației eficiente și al promisiunii neîmplinite. Nu mai ezitați. Semnați contractul, veniți cu parafa, că noi cu traista suntem deja pregătiți.

Domnule Trump, avem și un bonus: consultanța fosilă!

Această relicvă a tranziției este stocată în birourile de protocol ale ministerelor și vine în pachete de 100.000 de euro/proiect neterminat. Se aplică pe orice problemă și garantează că nimeni nu răspunde.

Ar mai fi și… 

Miserupita – resursa strategică de suprafață cu potențial distructiv nelimitat

Se găsește din abundență la suprafață, mai ales în zonele cu trafic administrativ intens, în proximitatea ghișeelor publice, dar și în jurul instituțiilor care „lucrează cu omul”. Se extrage individual, în doze mici dar frecvente, sub formă de replici seci, ridicări din umeri și formulare pasiv-agresive de tipul „nu ține de noi”, „reveniți altădată”, „vedeți că nu e complet dosarul”.

Deocamdată, miserupita nu poate fi exploatată industrial, întrucât necesită un nivel înalt de apatie profesională, combinat cu ani de antrenament în birocratizare pasivă. Este un compus organic instabil, extrem de toxic în contact cu orice tentativă de inițiativă civică sau reformă.

Valoarea ei reală încă nu a fost stabilită cu precizie, dar cercetările sugerează că ar putea deveni, într-un viitor nu foarte îndepărtat, combustibilul perfect pentru neutralizarea oricărei idei de bun-simț.

Luați-le pe toate. Dar apărați-ne, nene, de ruși și de noi înșine

Domnule Trump, cu respect și cu reverență de la o națiune obosită, dar bogată în metale rare ale combinației, vă oferim ce avem mai bun. Noi nu vrem NATO doar pentru securitate. Noi vrem NATO ca să ne păzească de propriile noastre șantiere, consilii județene și scheme de „inovare digitală pe fonduri europene”.

Luați resursele astea! Veniți cu excavatoare, avocați și contracte „pe bune” și scoateți-ne din mocirlă! România e pregătită să devină principala mină a lumii civilizate. Nu ne trebuie nici contracte transparente, nici audituri. Ne trebuie doar un investitor care înțelege cât valorează un gram de nepoțită pură și o tonă de șparlit rafinat.

Deal?