Metodă unică de lansare a navelor la Galați. Mii de tone de metal alunecă în Dunăre pe „sănii”

Șantierul Naval Galați e singurul din România la care navele de zeci de mii de tone de metal sunt lansate la apă pe sănii care alunecă în apele Dunării, iar două dintre comenzile date lansatorilor sunt „Sus topoarele! Tăiați parâmele!”.

La Cala Dunăre de la Șantierul Naval „Damen” din Galați a avut loc marți lansarea unui nou iaht, o ambarcațiune de lux așa cum vedem în reportajele despre averile celor mai bogați oameni din lume. Este o ambarcațiune cu lungimea de câteva zeci de metri, cu o arhitectură modernă, provocatoare.

Dar la fel de provocatoare a fost și lansarea la apă a iahtului, care s-a realizat prin metoda „lansării transversale”, corpul navei fiind plasat pe „sănii” care au alunecat în apele Dunării pe căile de lansare. Este o metodă foarte riscantă.

În 2013, lansarea la apă a iahtului „Orchid” la Cala „Dunăre” de la Șantierul Naval Galați a fost una cu emoții, deoarece la intrarea în apele Dunării nava s-a înclinat foarte mult, catargele pentru vele ajungând aproape paralele cu apa, dar, din fericire, corpul navei a revenit rapid în echilibru.

La Galați sunt construite în general nave militare și nave specializate, cum ar fi cele pentru parcurile eoliene din Marea Nordului sau un spărgător de gheață pentru Anctartica,  dar a fost înființată și o hală pentru construirea yahturilor. Pe surse, se spune că prețul aproximativ al unui yaht „Made in Galați” ar fi de un milion de euro pentru fiecare metru liniar al lungimii ambarcațiunii. Toate aceste nave sunt lansate la apă pe „sănii”.

În Wisconsin, o navă a US Navy a fost pe punctul de a se răsturna la momentul lansării la apă

Tehnologia lansării la apă „transversale” a navelor este utilizată de cei mai importanți constructori navali din lume, chiar și de către Marina Militară a Statelor Unite, US Navy. Dar și la US Navy, „lansarea transverală” reprezintă un risc asumat. Pe 20 aprilie 2023, agențiile de presă relatau despre un eveniment produs la Șantierul Naval din Wisconsin al US Navy, unde o navă militară a fost pe punctul de a se răsturna pe cala de lansare.

„Zi cu peripeții pe șantierul naval din Wisconsin, Statele Unite. US Navy a vrut să lanseze la apă cea mai nouă navă de luptă, dar <<botezul>>  nu a decurs conform planului. Imediat ce a părăsit cala de lansare, ambarcațiunea s-a înclinat și a fost cât pe ce să strivească remorcherul care trebuia să o tragă în apă.

Constructorii au trecut prin mari emoții, dar, într-un final, vasul a reușit să plutească în siguranță. Totuși, incidentul a ridicat întrebări serioase cu privire la protocoalele de siguranță și la eficiența metodei de << lansare laterală>>, așa cum este numită tehnica folosită”, se spunea în știrea preluată și de presa românească.

Lansarea ceremonială a navei. Dincolo de „botezul” cu spargerea sticlei de șampanie de prova navei, există 4 metode de lansare

Cel mai important moment al construirii unei nave este lansarea la apă a corpului navei, acesta constituind și prilejul „botezării” navei prin spargerea unei sticle de șampanie de prova navei. Vechii greci și romanii sărbătoreau botezul navei prin ritualuri religioase, pe la 1600 englezii „botezau” navele cu vin, iar șampania a fost introdusă în ceremonial după 1900. Dacă o sticlă de șampanie nu se sparge la „botez”, marinarii consideră nava aducătoare de „ghinion”.

Lansarea la apă a navei este o operațiune inginerească foarte complicată, pentru că presupune transferul de pe uscat în apă a corpului navei, o masă de mii sau zeci de mii de tone de metal.

Există patru metode principale de lansare la apă. Cea mai veche este „lansarea longitudinală”, în care nava construită perpendicular pe mal este translată în apă pe o rampă înclinată. De obicei, pupa navei intră prima la apă.

La începutul secolului XX, în condițiile construirii de nave mai mari, cu lungimi de zeci de metri sau de peste o sută de metri, „lansarea longitudinală” necesita construirea unor rampe subacvatice foarte lungi, greu de întreținut în stare perfectă de funcționare și s-a trecut la „lansarea transversală”. Corpurile navelor sunt translate de pe cala de montaj pe cala de lansare, formată din „căi” căptușite cu lemn lubrefiate cu vaselină sau seu de oaie pe care alunecă „săniile” pe care e amplasat corpul navei. „Săniile”  transportă nava în apă printr-o alunecare perfect coordonată.

A treia metodă de lansare este denumită „float out” și presupune construirea navelor în „docuri uscate”, care după finalizarea corpului sunt inundate și nava începe să plutească. Ulterior poarta etanșă a docului este deschisă și nava este scoasă din doc cu ajutorul remorcherelor.

A patra metodă de lansare este aceea cu ajutorul sincroliftului, un „lift” imens care este de fapt un set de palane sau trolii care sunt acționate hidraulic, perfect sincronizat, deplasarea având loc între cala de construcție și apa fluviului, până la o adâncime care să asigure plutirea corpului navei.

Șantierul Naval Galați, singurul cu „lansare transversală”, la celelalte șantiere sunt utilizate docurile uscate și sincrolifturile

În România, Șantierul Naval de la Galați este singurul la care e utilizată „lansarea laterală” pentru nave maritime de zeci de mii de tone, la cele două cale principale, Cala „Dunăre” și Cala „Bazin”. La „Damen” există și un doc uscat, utilizat în general pentru navele mari. Dar docul uscat de la Galați a fost folosit și pentru o construirea unei nave speciale pentru Marina Regală a Olandei, nava logistică „Karel Doorman”, cu lungimea de 205 metri, care a fost construită și lansată în două „jumătăți” ale corpului navei, care au fost introduse în docul uscat pentru a fi cuplate în corpul de navă final, cu lungimea de 205 metri.

La Șantierele Navale din Constanța și Mangalia navele de capacități mari sunt construite și lansate la apă în docuri uscate, iar la Șantierele Navale de la Tulcea, Brăila și Giurgiu sunt utilizate sincrolifturi.

Comenzile inedite de coordonare a lansării: „Sus topoarele! Tăiați parâmele! Vira, vira vinciurile!”

Pe calele de la Șantierul Naval din Galați corpurile de navă sunt construite în „bloc-secții”, blocuri mari de metal care reprezintă secțiuni ale corpului navei ce sunt montate pe cala de construcție. Corpul navei este întregit pe tacheți, suporți din beton și metal. După finalizare, corpul de navă, cu o greutate de zeci de mii de tone, este translat pe cărucioare acționate hidraulic de pe cala de montaj pe „săniile” care vor aluneca în Dunăre.

Atât în timpul translării, cât și la amplasarea pe sănii, corpul de navă se află într-un echilibru perfect în baza calculelor foarte precise. Pentru a fi asigurată poziția perfectă a centrului de greutate se face balastarea, adică umplerea parțială cu apă a tancurilor (rezervoarelor) de motorină, ulei, apă.

În timpul lansării, sunt coordonate foarte precis operațiunile celor 8 sau 10 echipe de lansatori care trebuie să taie în aceeași fracțiune de secundă, cu ajutorul topoarelor, parâmele care imobilizează la mal „săniile” pe care se află nava.

Comenzile date echipelor de lansatori sunt „Sus topoarele!” și „Tăiați parâmele!”, iar după ce săniile încep să alunece în Dunăre se dă comanda „Vira! Vira vinciurile!”, pentru a fi asigurată cu ajutorul vinciurilor alunecarea săniilor cu corpul de navă în apele Dunării.